Vom începe cu o prezentare generala a termenilor cheie.

Primul termen “amenda” se referă la sancționarea unui individ, ce a savârșit un act ilegal, sancţiune care constă în  plata unei sume de bani. Amenda poate fi: a) penală, sancţiune aplicată de instanţa de judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni. în legislaţia noastră, amenda penală este prevăzută de cele mai multe ori ca o sancţiune alternativă cu pedeapsa închisorii şi se stabileşte în aşa fel încât să nu-1 pună pe condamnat în situaţia de a nu-şi putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea, creşterea, învăţătura şi pregătirea profesională a persoanelor faaţă de care are aceste obligaţii legale. în cazul sustragerii cu rea-credinţă de la plata amenzii, instanţa va putea înlocui această pedeapsă cu pedeapsa închisorii în limitele prevăzute pentru infracţiunea săvârşită; b) judiciară, sancţiune procesuală aplicabilă în cazul de neîndeplinire a obligaţiilor procesuale sau de îndeplinire a lor fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege. Rolul amenzii judiciare este de a asigura desfăşurarea normală a activităţii procesuale prin efectuarea corect şi la timp, de către subiecţii procesuali, a îndatoririlor ce le revin; c) contravenţională - sancţiune ce se aplică pentru comiterea unei contravenţii.[i]

Proporționalitatea este un concept folosit atât în domeniul social, ca termen variabil, cât și în domeniul economic, ca termen exact. O problema cu care se confruntă societatea contemporană este proporționalitatea, sau mai exact inegalitatea sociala ( diferențele mari dintre clasele sociale, produc atât consecințe pe termen scurt, cât și pe termen lung, dezechilibru economic).[ii]

Veniturile reprezintă o suma de bani pe care un individ le primește în urma unei activitați prestate, sau din propietatea deținută( de exemplu chiria).

În opinia noastră, amenzile trebuie sa fie proporționale cu veniturile, iar argumentele următoare susțin aceasta afirmație.

În primul rând, aceasta măsură ar influența categoria celor cu venituri peste medie, care vor fi nevoiți să plătească o suma de bani mult mai mare, iar acest fapt ar ajuta la reducerea inegalitații economice și sociale ( veniturile încasate de stat în urma amenzilor, ar putea fi folosite pentru a susține clasele sociale inferioare).

În al doilea rând , avem exemplul tărilor nordice care, coreleaza veniturile cu amenzile rutiere.În Finlanda amenzile de circulație sunt, în general, stabilite în funcție de doi factori: gravitatea abaterii și salariul contravenientului. În fapt, ele sunt proporționale cu venitul net. Suma minimă ce poate fi plătită este de 130 de euro, dar nu există și un prag maxim, pentru depășiarea limitelor cu mai mult de 20 km/h. Dacă depășirea este mai mică de 20 km/h, atunci amenzile sunt fixe, și variază între 45 și 80 de euro.  Pe de altă parte, dacă limita de viteză este depășită cu mai mult de 20 km/h, atunci amenda se calculează astfel: din venitul net lunar se scad 250 de euro și ceea ce rezultă este împărțit la 60. Această sumă reprezintă venitul mediu zilnic de care o persoană se poate lipsi. Suma rezultată din îmărțire este apoi înmulțită cu un număr ce variază între 1 și 120, în funcție de gravitatea faptei, acest lucru fiind stabilit de către judecător.  Sisteme similare se întalmesc și în Norvegia sau Elveția.[iii]

Afirmatorii identifică drept problemă inegalitatea socială și economică pe care propun să o diminueze prin redirecționarea fondurilor către ceea ce presupunem că ar fi programe sociale de ajutorare a persoanelor cu venituri mici. În primul rând, implementarea acestui model ar implica modificări structurale semnificative, având în vedere că veniturile obținute din amenzi devin contribuții la bugetul de stat[1]. Nu ni s-a explicat de ce ar trebui să primeze asistența socială în defavoarea altor sectoare bugetare deficitare, precum cel al sănătății sau educației și deci ignorat algoritmul actual de distribuiré a bugetului conform rapoartelor elaborate de puterea executivă. În al doilea rând, considerăm că, dimpotrivă, creșterea amenzilor va duce la o inegalitate socială mai pronunțată prin discriminarea în fața legii a persoanelor cu venituri peste medie. Astfel, forțele de ordine îi vor viza îndeosebi pe aceștia, pentru a-și realiza „norma” de amenzi și a crește contribuția la bugetul de stat, lucru care s-a întâmplat în Finlanda după introducerea acestei măsuri[2], adâncind această inegalitate dacă nu economică, atunci socială.

Cel de-al doilea argument afirmator ne explică algoritmul de calculare a amenzilor, astfel încât impactul lor economic să fie egal resimțit de făptuitorii cu venituri diferite. Așa cum s-a întâmplat în țările în care s-a implementat această măsură, inițial calcularea valorii amenzii se făcea raportat la venitul declarat de vinovat pe loc, putând  să se ajungă chiar la sume de 18 ori mai mici decât s-ar fi cuvenit[3]. În Finlanda soluția a fost introducerea unui sistem performant de calcul al amenzilor prin accesarea informațiilor oficiale cu privire la venitul vinovalului. Dacă într-o țară ca România s-ar găsi fonduri pentru acesta, cu atât mai mult cu cât nici actualul sistem informatic unic integrat nu funcționează în parametrii normali după atâta timp și resurse investite[4], există suficiente premise pentru a presupune că un asemenea program nu s-ar putea implementa cu succes.

Eludarea acestei măsuri va fi cu atât mai facilă cu cât o mare parte dintre țările europene au probleme cu evaziunea fiscală, ceea ce înseamnă că, indiferent dacă s-ar accesa informațiile oficiale privitoare la veniturile declarate, există posibilitatea de fraudă. Raportat la țara noastră, unul din trei români muncesc la negru[5], iar România este cap de listă cu o sumă echivalentă cu 48% PIB de fonduri evazionate[6], de 5 ori mai mare ca a Suediei care a impus deja amendarea progresivă. Deci prin comparație, atingerea scopului de proporționalitate și echitate în aplicarea sancțiunilor ar fi dacă nu greu de realizat, dacă nu chiar imposibil.

În afară de ineficiența clară în implementare pe care am ales s-o analizăm la nivelul țării noastre și dezavantajele, identificăm încă o problemă capitală prin cazul nostru, respectiv deturnarea scopului amenzii, care este unul punitiv și educativ. Dacă o aceeași faptă, comisă de persoane cu venituri diferite, va fi sancționată diferit, această disproporționalitate va duce la denaturarea percepției asupra gravității faptei și la o nerecunoaștere crescândă a legitimității legii[7]. Conform contractului social, pentru ca indivizii să se supună normelor redactate de stat, acestea trebuie să le perceapă ca eficiente în protejarea intereselor lor și dincolo de asta, echitabile pentru binele común. Astfel, se poate ajunge la o scădere a inhibării comportamentului infracțional a celor care primesc amenzi reduse, care deși sunt proporționale cu venitul lor și urmăresc protecția lor economică, sunt nesemnificative raportate la valoarea medie a sancțiunilor, proporție care s-ar putea să inducă impresia că însăși fapta este nesemnificativă. După cum am arătat anterior, se va crea și un sentiment de frustrare a celor care sunt îndeosebi vizați de forțele de ordine pentru rotunjirea bugetului, ajungându-se chiar la un exod indezirabil al acestora. În plus, în ultimul caz se poate vorbi despre o formă de discriminare a persoanelor cu venit peste medie, dacă nu la nivel teoretic legislativ, atunci la nivel de implementare. În acest sens Convenția Europeană a Drepturilor Omului și protocoalele adiționale interzic orice formă de discriminare, indiferent de criteriul care se aplică, statele putând fi condamnate dacă nu pedepsesc abuzurile sau nu se abțin ele însele de la a le săvârși.

Considerăm deci că această măsură, așa cum ne-a fost prezentată de afirmatori, nu reușește să răspundă problemei ridicate de ei și nu ar putea fi implementată într- o manieră satisfăcătoare, ba chiar prezintă riscul de amplifica inegalitatea între persoane.

Am dori să începem prin a clarifica aspectele aduse în  discuție de echipa negatoare ca fiind succint amanunțite în discursul nostru anterior.În primul rând, noi am afirmat că problema inegalității sociale este de o importanță deosebită, întrucat influențează în mod negativ atât la nivel individual cât și la nivel de societate.De exemplu, în România cea mai mare rată a abandonului  școlar se înregistrează în rândul persoanelor cu venituri scăzute.Astfel, este esențial să ne îndreptam atenția inițial spre consolidarea structurilor de asistența socială, pentru a putea combate apoi celelalte dificultăți cu care se confruntă societatea românească.

În al doilea rând, ”norma” de amenzi care a fost menționată nu prezintă credibilitate, deoarece nimeni nu poate fi sancționat pentru o acțiune pe care nu a comis-o doar pentru simplul fapt că nu a fost îndeplinită acea ”normă”.De altfel, norma de amenzi a agenților de circulație introdusă precum o recomandare, la nivel declarativ, pentru internvalul iulie-decembrie 2010 nu are un caracter oficial. Așadar, nu putem vorbi de structurarea amenzilor pe cantitate, iar gradul lor de corectitudine nu va avea de suferit.[i]

Amenda are un caracter pecuniar, iar cuantumul amenzii este determinat de gradul de pericol social al faptei ilicte în conformitate cu legilația actuală.[ii] În viziunea noastră, o amendă nu poate avea caracter educativ așa cum a specificat echipa negatoare. În cel mai bun caz, acesta poate deveni o metodă de constrângere care obligă la reținerea de la anumite acțiuni neconforme cu legea.Practic, un șofer care primește o amendă pentru depășirea limitei de viteză, nu va mai repeta această acțiune datorită aspectului financiar, nu pentru ca va ”înțelege” gravitatea faptei comise.

În ceea ce privește sistemul finlandez de acordare a amenzilor, am vrea să specificăm că acesta este constituit în conformitate cu economia de stat[iii], iar raportându-ne la  situația României, vom putea  adopta un sistem asemănător care se poate plia pe legislația autohtonă. În aceste condiții nu va fi nevoie de o finațare atât de mare precum cea a statului mai sus meționat.

Amenda direct proporțională cu venitul nu va afecta în niciun fel percepția asupra gravității faptei săvârșite pentru că suma stabilită va reflecta acest lucru în fiecare caz particular. Proporționalitatea nu se prezintă sub forma unei dovezi de modificare a principalelor caracteristici ale unei astfel de sancțiuni, ci mai degraba sporește gradul de corectitudine la nivel individual. Astfel prin calcularea sanctiunii contravenționale în procente, și nu în valori prestabilite sau limitate între anumite sume, nu se poate vorbi de subestimarea impactului acesteia în rândul persoanelor cărora li se va aplica această metodă.

Introducerea acestui tip de amenzi este primul pas pentru crearea unei societăți în care justiția să devină eficientă și transparentă în același timp. Gravitatea contravenției și venitul celui care a greșit, sunt elementele care particularizează fiecare amendă.Principiul de egalitate în fața legii nu va fi încalcat,  deoarece gravitatea faptei se va exprima prin procentul platit din venit. Se poate ca unei persoane cu venituri mari, sa i se pară ca este dezavantajat pentru că plătește o sumă mai mare, dar în realitate raportul faptă-răsplata este unul și același.

În concluzie, considerăm ca amenzile proporționale cu veniturile sunt o masură necesară  pentru dezvoltarea unui stat aflat în comformitate cu normele și valorile europene.

Referinte:

Încă de la început putem afirma faptul că suntem conștienți de nivelul de sărăcie din Romania și impactul negativ al acestuia. Cu toate acestea, dacă programele de ajutor social ar putea sau nu îmbunătăți aceasta situație, dacă avem nevoie sau nu de o impozitare proporțională, dacă avem nevoie de o redistribuire a fondurilor statului este o cu totul altă dezbatere (politică). Ce o să vă demonstrăm noi ca echipa negatoare în acest meci este că măsura este injusta și ineficienta în sine, indiferent de modul în care folosim presupusele fonduri obținute în urma aplicării acestei măsuri.

Mai departe, chiar dacă “norma de amenzi” nu există de jure, ea există de facto, fiind invocată chiar de persoane din conducerea poliției, după cum am prezentat în dovada noastră. Nu susținem că persoanele mai înstărite vor fi amendate pe nedrept, ci susținem că aceștia vor fi vizați cu preponderență de către organele de control, ceea ce va crea un sentiment de hărțuire și mai apoi de nesiguranță în cadrul statului, total contrar rolului statului de a apăra și a veni în sprijinul cetățeanului. Pe de altă parte, cei cu venituri mici vor fi trecuți cu vederea deoarece nu prezintă interes, cuantumul amenzilor pe care ei vor trebui să-l plătească nu va satisface nici norma de amenzi, nici nu vor îmbunătăți bugetele locale, în final asta ducând la o creștere a nerespectării legii din partea lor din cauza lipsei unei verificări și a sancționării faptelor săvârșite de cei cu bugete mici.

În continuarea există problema implementării unui sistem eficient și corect pentru calcularea amenzilor proporționale cu veniturile. Ce am demonstrat noi prin discursul anterior este că implementarea unui astfel de sistem consumă foarte multe resurse economice și chiar și în momentul în care acestea există (cum ar fi în cazul Sistemului Informatic Unic Integrat ) corectitudinea sistemului lasă de dorit - actualul sistem de evidență a populației nu ne poate spune cu exactitatea nici numărul de cetățeni, dar mai apoi să aibă o evidență clară a acestora. Alternativa propusă de echipa negatoare de construire a unui sistem mai ieftin nu este viabilă și duce la o implementare defectuoasă a actualei legi. De asemenea trebuie luat în considerare și nivelul foarte ridicat de evaziunea fiscală din Romania sau alte țări europene, ceea ce va face ca amenzile să fie majorate în funcție de venit în foarte puține cazuri. Creșterea taxelor și impozitelor, fie ele chiar și sub formă de amenzi, duce la o evaziune fiscală tot mai ridicată, acest lucru fiind vizibil și în rapoartele ce arată o creștere a evaziunii fiscale după majorarea TVA-ului la 24%^[1]. În momentul de față, aplicarea unei amenzi diferențiate va duce doar la calcularea în mod greșit a amenzilor, nu la o proporționalitate a acestora, astfel vom ajunge la situații în care persoanele cu venituri medii, declarate la stat, să plătească mai mult decât persoanele înstărite care beneficiază de ajutor social^[2].

Sancțiunea juridică are un triplu rol: educativ (urmărește îndreptarea celui vinovat și constituie exemplu pentru societate), preventiv (determină abținerea de la săvârșirea de fapte antisociale cel puțin de frica repercusiunilor) și punitiv (de pedepsire a celui vinovat). Sancțiunea este acel element al normei juridice care precizează urmările, consecințele nerespectării dispoziției normei juridice. Astfel, considerăm că prin aprobarea moțiunii atât rolul educativ, cât și cel preventiv vor fi semnificativ minimizate. Rolul educativ dat de proporționalitatea amenzii cu gravitatea faptei va deveni în percepția cetățeanului o simplă colectare de taxe și impozite, cu atât mai mult cu cât se poate ajunge la o „vânătoare” de contravenienți cu venituri mari. Aplicarea unei amenzi proporționale va induce ideea că abaterile persoanelor cu venituri mici sunt mai puțin grave, ceea ce va devaloriza norma juridică.  

Proporționalitatea amenzii se păstrează doar în cadrul acelorași categorii sociale, în schimb sancționarea celor bogați și sancționarea celor cu venituri scăzute va fi în continuarea disproporționată și va crea un sentiment de frustrare și repulsie, ba mai mult, de nerecunoaștere a legii sau a legitimității statului. Putem să ajungem la situații în care nepurtarea centurii de siguranță să fie taxată la aceeași valoare cu depășirea vitezei admise cu peste 50 km/h. Diferența clară între cele două, amenda pentru nerespectarea securității individuale și amenda pentru nerespectarea securității celorlalți (pericol social), și tratarea lor in mod egal, schimbă rolul amenzii și principiul egalității individului în fața legii

Până la final considerăm că pentru a putea aproba o noua lege sau măsură este mai întâi necesar să creăm cadrul și condițiile respectării ei. Nu doar că această măsura accentuează diferențele dintre categoriile sociale și creează un dezechilibru prin neacordarea egalității în fața legii, ba mai mult, actualul sistem de evidență și control a veniturilor cetățenilor cumulat cu actualul grad alarmant de evaziune fiscală, fac ca această măsură să fie imposibil de aplicat și adâncește inechitatea socială.

--------------

Referinte:

[1] https://www.agerpres.ro/media/index.php/economic/item/195555-Daniel-Constantin-Scaderea-TVAului-la-paine-ar-putea-aduce-venituri-suplimentare-la-bugetul-de-stat.html

[2] https://www.realitatea.net/lazaroiu-40prc-dintre-cei-mai-bogati-romani-beneficiaza-de-ajutoare-sociale_862188.html