Este timpul ca amenzile sa fie proportionale cu veniturile

Atunci cand vorbim de amenzi, vorbim despre amenzile civile aplicate ca sanctiuni pentru savarsirea contraventiilor, fie ele in domeniul rutier, tulburarea linistii publice, pe care le pot comite cetatenii, excluzand contraventiile stabilite pentru respectarea normelor pentru anumite categorii de profesii (militar, medic, contabil etc.)

introducerea unui sistem de amenzi proportionale cu veniturile presupune ca de la o valoare de baza a amenzii existenta la momentul actual sa se poata creste progresiv sau cobori in functie de veniturile persoanei in raport de venitul minim pe economie sau, conform unor sisteme, in functie de un procent din venitul zilnic disponibil (day fine¹). Sistemul poate varia si nu vrem sa propunem in mod expres unul, dar sustinem ca efectul pe care vrem sa-l atingem este urmatorul: daca un sofer auto castiga 1000 lei pe luna si plateste amenda de 100 lei, care il afecteaza, si un alt sofer castiga 10000 lei, ii vom cere o suma care sa-l afecteze in aceeasi masura. Aceasta suma nu va reprezenta intr-un sistem simplu tot 10%, adica 1000 lei, dar pot exista si ecuatii mai complicate de determinare a unei amenzi, luand in considerare si salariul minim pe economie, nivel de trai, impozite, consum zilnic, din punct de vedere statistic, pentru ca sistemul sa nu devina excesiv.

1. Amenzile trebuie sa usture ca sa aiba efect prohibitiv

Amenzile reprezinta sanctiuni pentru nerespectarea unei conduite corecte impuse de lege pentru protectia celorlalti cetateni sau pentru buna desfasurare a relatiilor sociale. Sanctiunea este menita a-l determina pe faptuitor sa nu mai comita a doua oara fapta, si eventual sa n-o fi comis de loc de frica sanctiunii. De exemplu, daca un tanar tulbura linistea publica difuzand muzica extrem de zgomotoasa noaptea sau conduce cu viteza excesiva in localitati, sau provoaca scandal public prin exhibitionism, el va fi amendat. Insa amenda poate sa nu fie perceputa ca o sanctiune daca valoare acesteia nu este semnificativa pentru faptuitor. De aceea, in acest domeniu, legiuitorul poate si trebuie sa se asigure ca amenda este semnificativa pentru fiecare faptuitor si acest lucru se poate realiza doar cand amenda este proportionala cu venitul. Daca pentru un faptuitor amenda de 200 lei e echivalentul banilor de buzunar pe o zi², nu o va resimti ca pe o amenda si nu se va corecta. Asadar, proportionalitatea amenzilor este necesara pentru eficienta amenzilor.

2. Se mentine egalitatea din punct de vedere juridic

populatia, mai ales cea foarte bogata, ar putea considera aceasta masura ca un tratament discriminatoriu si abuziv din partea statului. Sustinem insa ca in acest caz devine evident de ce oamenii sunt egali in fata legii, chiar daca nu sunt egali intre ei. Aici, scopul statului nu este sa-ti ia banii si deci sa abuzeze de bogati, cazul nu este similar cu cel al impozitelor proportionale cu veniturile. In acest caz, in schimb, persoana este cea care are libertate de decizie de a savarsi sau nu o contraventie, iar statul o sanctioneaza ca atare, dar trebuie si poate sa o sanctioneze personalizat, conform vinovatiei ei, atitudinii ei de indiferenta fata de regula, si cu mijloacele cele mai adecvate pentru a asigura prevenirea savarsirii de noi contraventii in viitor.

3.Acest sistem asigura mai bine respectul legii

Tocmai pentru ca pana acum amenzile au fost uniforme, cei care isi permiteau sa incalce in mod grosolan legea erau tocmai cei care simteau ca nu trebuie sa suporte consecintele, cei care nu 'simteau' amenda. Iar acestia au si tendinta sa aiba comportamentul cel mai daunator in societate, avand si mijloacele sa provoace consecintele nedorite.

Tocmai pentru ca acum exista posibilitatea unor amenzi cu valoare foarte mare face ca acest mecanism sa previna savarsirea de contraventii mult mai bine decat cel anterior. Poate ca la nivelul populatiei cu venituri medii nu se vor produce schimbari semnificative, dar in randul cetatenilor cu venituri peste aceasta medie, teama de a nu plati o suma mare are un efect dublu, pentru ca le afecteaza atat imaginea si prestigiul public, cat si loveste puternic in conceptia acestor persoane de libertate totala bazata pe avere. De asemenea, oricat de bogate ar fi aceste persoane, nimanui nu-i este placut sa piarda o suma considerabila ca amenda, cu atat mai mult cu cat in Romania mandria celor bogati este sa nu piarda bani³, nu sa ii castige.

Apare asadar un factor preventiv sporit pentru ca devine cu adevarat o sanctiune deranjanta si pentru cei care isi permiteau lejer amenzile prevazute pana acum.

Referinte:

 Nu suntem de accord cu “ amenzile sa fie proportionale cu veniturile” prin  urmatoarele argumente: 

•         In conformitate cu art 16.alin(1) din Constitutia Romaniei “cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.”. Interpretarea corecta a acestui text de lege conduce inevitabil la idea ca toti oamenii trebuie sa raspunda la fel in fata legii indiferent de multimea zerourilor din contul de la banca. Nu ni se pare corect sa rastalmacim prevederile legii fundamentale a statului. Ce am face cu cei care provin de  la casa de copii si savarsesc infractiuni? Ce facem cu cei care nu au niciun venit sau pur si simplu nu vor sa munceasca, ei nu trebuie sa raspunda in fata legii? Nu vedeti in jurul vostru oameni care traiesc doar din agoniseala parintilor sau bunicilor si nici nu se gandesc ca ar trebui sa-si asigure singuri subzistenta ?     
•       Societatea  romaneasca are tendinta de a realiza o stratificare sociala, in sensul ca cei saraci vor fi si mai saraci iar cei bogati vor fi si mai bogati. Chiar daca nu ne convine, in tara noastra se observa acest lucru in mod continuu, Ce facem? Schimbam anual cuantumurile amenzilor ? Prin asta, cei care aplica legile ar avea mari probleme cu stabilirea averii fiecarui om, iar cei care judeca faptele oamenilor ar trebui  sa  tina cont tot timpul de momentul savarsirii faptei ceea ce este din punctul nostru de vedere o absurditate. Adoptarea acestei masuri nu ar face decat sporirea nivelului de birocratie. Imaginati-va cat personal ar trebui sa verifice pe fiecare in parte ce venituri sau avere are.
•        Mergand pe principiul reciprocitatii[1] intre „semeni”,John Rawls,in,,O teorie a dreptatii”, sustinea ca dreptatea consta in repartitia bunurilor avand in considerare „binele comun” : „Toate valorile sociale ca venitul si bazele sociale ale respectului de sine, trebuie repartizate uniform, in masura in care o repartitie inegala nu este in interesul fiecaruia”. Sa vorbim despre echitate care s-ar defini ca egalitate si dreptate, respectarea reciproca a drepturilor, si in special al obligatiilor tuturor. Sanctiunile prevazute de actele normative in vigoare sunt stabilite si aplicate tuturor cetatenilor  avand ca scop, tragerea la raspundere a celor vinovati potrivit vinovatiei lor, reeducarea celor care le incalca, descurajarea celor predispusi la a le savarsi, iar daca cei saraci stiu ca nu vor raspunde fiind insolvabili, sigur vor savarsi din ce in ce mai multe infractiuni  si nimeni nu are ce sa le faca.

• Sa luam in considerare art.4 alin(2) din Constitutia Romaniei care spune urmatoarele : “Romania este patria comuna si indivizibila tuturor cetatenilor sai fara deosebire (…) de avere sau de origine sociala.” Sau de articolul 23 privind libertatea individuala tot din Constitutie, alin(12) : “Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii. “Asadar, prin aceste articole putem intelege ca, toti cetatenii romani dispun de drepturi si obligatii egale, consacrate de Constituie, iar nerespectarea legilor in vigoare, atrage forta de constrangere a statului in conditiile legii. Orice modificare presupune schimbarea a doua sau mai multe legi legate intre ele ca sensuri.
•         Un ultim argument ar fi acela ca cel care este bogat a muncit mai mult, au strans mai mult, decat unul care a trandavit.De aici si concluia ca trebuie incurajata munca si nu lenea. Statul  poate interveni in acest domeniu prin crearea unui sistem de impozite si taxe flexibil, care sa aiba ca scop final, protejarea celor defavorizati dar in niciun caz prin  aplicarea sanctiunilor  in mod diferentiat in functie de venituri sau avere.
•        Am mai putea spune ca statul roman ii ocroteste pe cei saraci prin ajutoarele sociale si ca doreste ca adoptarea legilor sa serveasca cat mai bine interesele cetatenilor sai, insa sa nu uitam, ca nu statul este vinovat in totalitate de viata sociala a cetatenilor, mai conteaza si modul in care fiecare persoana isi organizeaza si traieste viata inclusiv cea personala. Deciziile acestora de a comite o infractiune cu sau fara voia lor, ii privesc in mod direct.
•        In concluzie putem spune ca  pentru infaptuirea democratiei in tara noastra nu trebuie sa uitam niciun moment, principiile de baza ale acesteia adica libertatea, egalitatea si fraternitatea.

Referinte:

Constitutia Romaniei

[1]Vezi mai multe amanunte despre dreptate pe https://www.universulromanesc.com/ginta/showthread.php/1233-Conceptul-de-dreptate-Teorii-ale-drept%C4%83%C5%A3ii-Filosofie-politic%C4%83-(2)

Nu susținem încălcarea Constituției, ci sugerăm doar că „egalitate în fața legii” nu înseamnă automat aplicarea unui pat procustian tuturor cetățenilor. Dacă vrem să facem o clădire care să permită accesul oricărui cetățean interesat, asta înseamnă că pentru unii indivizi vom construi ceva în plus (ex.: rampe pentru indivizii cu handicap locomotor). Acest lucru nu constituie o discriminare, ci adevărata egalitate. Prin propunerea noastră rezolvăm problemele ridicate de negatori, nu le sporim. Cu privire la cei care nu au venit, aceștia nu ar putea plăti amenda nici în prezent, așa încât acest argument al negatorilor nu este unul împotriva adoptării moțiunii. Totodată, în cadrul sistemului propus de noi, amenda nu ar mai avea o cotă unică, ci ar reprezenta un procent din venit, ceea ce ar veni în sprijinul celor care „trăiesc doar din agoniseala părinților sau bunicilor”. Cineva cu salariul minim pe economie (750 de lei¹) nu ar trebui să plătească dublul venitului lunar pentru depășirea limitei de viteză², așa cum se întâmplă în prezent.

Stabilirea cuantumului amenzilor nu este o problemă, așa cum susțin negatorii, pentru că acest cuantum poate fi stabilit sub forma unui procent din venitul contravenientului. Acest venit ar putea fi stabilit prin referire la documentele oficiale (adeverință de venit, declarații de venit pe anul anterior etc.), la care organele abilitate (Poliție, Judecătorie) ar putea dobândi cu ușurință acces, deci nu considerăm riscul birocratizării excesive este unul real, așa cum susțin negatorii. În plus, credem că, chiar dacă ar exista un efort suplimentar din partea autorităților, acesta ar fi justificat pentru a asigura protejarea categoriilor socio-economice defavorizate, pe care chiar negatorii le deplâng în discursul lor.

Dacă vorbim scopul contravențiilor, considerăm că aspectul „descurajării celor predispuși” la a săvârși infracțiuni este unul dintre cele mai importante aspecte ale amenzilor. Cei care se consideră a fi insolvabili vor acționa la fel de iresponsabil și în prezent, dacă e să îi credem pe negatori. Considerăm însă că factorul de descurajare ține și de credibilitatea „amenințării”. Pentru cineva care câștigă 1 000 de lei pe lună, riscul unei amenzi de 15 000 de lei pare imposibil de înțeles din punct de vedere rațional. Este mai probabil, așadar, că acest gen de risc nu va fi luat în seamă, iar individul va considera că nu i se poate întâmpla nimic, din moment ce nu i se poate cere realist să suporte consecințele. Însă dacă un individ riscă să piardă 10% sau 20% din venitul său, oricât de mic ar fi, în cazul comiterii unei infracțiuni, riscul pare mult mai credibil. Chiar dacă individul câștigă 500 de lei pe lună, acesta știe că este fizic posibil ca Statul să îi ia 100 de lei ca amendă contravențională.

A avea obligații egale, garantate prin Constituție, nu înseamnă automat a fi constrâns la respectarea acestora în mod uniform. Obligațiile conducătorilor auto nu se schimbă, ele rămân aceleași pentru toată lumea: de a respecta regulamentul de circulație. Iar egalitatea în fața legii rămâne – ba, mai mult, este întărită – prin măsura noastră, pentru că fiecare plătește „după puteri”. Egalitatea în fața legii se pierde mai degrabă în prezent, atunci când, pentru încălcarea unei reguli, un individ cu venituri mici sau medii este afectat în mod serios, iar unul cu venituri foarte mari nu este afectat aproape deloc și poate continua să conducă în același mod iresponsabil, fără a avea vreun motiv să își schimbe atitudinea.

Ultimele două argumente negatoare au la bază presupuneri nedemonstrate: pe de o parte că toți cei bogați și-au obținut averea prin muncă cinstită (iar oamenii săraci nu au avere pentru că au „trândăvit”) și pe de altă parte că statul are obligația să ofere ajutor doar celor pe care i-a nedreptățit direct și în mod intenționat. Prima presupunere este nu doar falsă, ci și irelevantă. Nu pedepsim oamenii pentru că au averi mai mari, ci îi pedepsim pentru că au încălcat legea (dar în așa fel încât să „simtă” că au comis o eroare pe care ar trebui să nu o mai repete). A doua presupunere este nerealistă: nu ne dorim un stat care să facă doar minimul necesar, ci unul care să încerce să protejeze grupurile vulnerabile și să echilibreze inegalitățile sociale.

Libertatea, egalitatea și fraternitatea nu sunt principiile Statului Român, ci ale Revoluției Franceze. Iar ele nu contravin în niciun fel propunerii noastre. Nu susținem că o clasă socio-economică ar trebui să aibă întâietate față de alta, sau că ar trebui să acordăm protecție în fața legii în mod diferențiat. Obligațiile sunt aceleași: de a respecta regulile de circulație. Ce propunem este doar o modalitate adaptată la lumea reală de a ne asigura că aceste obligații sunt respectate în mod egal de toată lumea.

Conform spuselor afirmator 2, cu privire la accesul in cladire a peroanelor cu sau fara dizabilitati, cum se ecplica aceasta egalitate dintre persoane, care fac acelasi lucru ( sa intre in cladire), daca nu ar exista egalitate  si intre persoanele care comit  aceeasi fapta si sa plateasca aceeasi suma ?

In argumentele afirmatorilor, procentajul din cota de venit, cand spunem “cheltuieli  din agoniseala parintilor” ne referim  la nevoia de a atrage atentia acestora ca nu este moral ceea ce fac.De exemplu niciunui intretinator fie el mama, tata, bunic sau prieten,nu o sa ii placa  sa dea bani cuiva degeaba  pentru plata unei amenzi, deci cu siguranta nu putem vorbii de vreun avantaj .Acesta ar trebui sa suporte singur consecintele faptelor lui.

In legatura cu stabilirea cuantumului unei amenzi daca afirmator 2 considera ca nu este o problema atat de mare, noi sustinem ca,la nivel national, acest fapt este mai mult decat problematic deoarece ar fi necesara adoptarea unei legi care sa pretinda acest lucru. Exemplu:un politist rutier care se afla cu masina pe o strada, observa la 2 km departare o masina care depaseste viteza legata fie ea din localitate sau nu.Acel politist este nevoit sa-l traga pe dreapta pe acel sofer si sa-l amendeze conform legii.Ei bine acel politist nu are la indemana toata datele economice ale soferului pt a intocmi cuantumul amenzii.Exista intradevar o baza de date unde oamenii  isi declara averea  prin adeverință de venit, insa nu se poate stii daca acesta nu beneficiaza de bani si din alte surse fie ele chiar si periodice (pensia alimentara din partea fostei sotii/sot, despagubiri din partea cuiva prin hotarare judecatoreasca, inchirierile..etc).Plus de asta, pentru a fii la curent cu toate aceste situatii, oamenii de la politia rutiera ar trebui sa aibe in posesie anumite dispositive (laptopuri sau smarphoneuri) si o baza de bate despre situatia  financiara a cetatenilor.Acest lucru ar insemna investitii enorme in sistemul politiei.

Din cele precizare de afirmator 2, eforturile suplimentare din partea autoritatilor, nu sunt in favoarea nimanui. In primul rand ca persoanele care lucreata in sistemul autoritatilor publice locale din Romania, nu sunt platite suficient nici pentru munca care o depun zi de zi, dar sa mai adaugam alte indatoriri, ar fi prea mult chiar si pentru dansii.O munca in plus intr-un program de 8 ore pe zi daca nu si mai mult, in conditiile in care perioada de studiu in sistemult educativ politist este de lunga durata, vine in dezavantajul oricarui om care lucreaza in acest domeniu sau care vor lucra.

Daca am accepta aceasta teorie, ca “plata amenzilor sa fie proportionale cu veniturile”, aceeasi teorie  ar trebui sa se aplice in orice situatie. In educatie, oamenii care au restante la facultati, si care doresc sa le dea, sa le plateasca conform veniturilor fiecaruia, dupa metoda specificata de afirmator 1.Sau in cazul in care un grup de oameni  intr-un nr nedeterminat , inchiriaza un apartament si provoaca fara intentie  pagube materiale, dar ei platesc daunele, dar dupa masura veniturilor fiecaruia.Conform temei din dezbaterea noastra, cine incalca o prevedere legala, fie ea rutiera sau nu, trebuie sa platim  in masura veniturilor noastre, daca ar fii sa in credem pe  afirmatori.Noi negatorii, spunem ca se mascheaza discriminarea intr-un mod subtil si uitam ca in istorie, in decursul a multor secole s-a studiat omul ca personalitate juridica, cu dreptul si obligatii egale in societate.Daca s-a mers pe ideea de egalitate, fratenitate si liberalitate, intradevar, o teorie franceza, precizam ca aceasta teorie sta la baza tuturor statelor democrate .

In final,consideram o ipocrizie cele spuse de afirmatori, adica “egalitatea în fața legii rămâne – ba, mai mult, este întărită – prin măsura noastră, pentru că fiecare plătește „după puteri”.Ori platest atat cat platesc si ceilalti ? Ori platesc atat cat  imi este venitul ? Si cu siguranta veniturile cetatenilor romani, nu sunt aceleasi ! Afirmatorii spun ca, egalitatea in fata legii  este degradata azi, pentru ca bogatii pot continua să conducă în același mod iresponsabil, fără sa isi schimbe atitudinea. Atitudinea unei peroane tine de educatie, iar educatia nu se face prin amenzile contraventionale. Romania nu este o tara in care banii se fac asa de usor ca in tarile arabe,sau orice zona cu potential economic sporit.