Este timpul ca amenzile sa fie proportionale cu veniturile

Atunci cand vorbim de amenzi, vorbim despre amenzile civile aplicate ca sanctiuni pentru savarsirea contraventiilor, fie ele in domeniul rutier, tulburarea linistii publice, pe care le pot comite cetatenii, excluzand contraventiile stabilite pentru respectarea normelor pentru anumite categorii de profesii (militar, medic, contabil etc.)

introducerea unui sistem de amenzi proportionale cu veniturile presupune ca de la o valoare de baza a amenzii existenta la momentul actual sa se poata creste progresiv sau cobori in functie de veniturile persoanei in raport de venitul minim pe economie sau, conform unor sisteme, in functie de un procent din venitul zilnic disponibil (day fine¹). Sistemul poate varia si nu vrem sa propunem in mod expres unul, dar sustinem ca efectul pe care vrem sa-l atingem este urmatorul: daca un sofer auto castiga 1000 lei pe luna si plateste amenda de 100 lei, care il afecteaza, si un alt sofer castiga 10000 lei, ii vom cere o suma care sa-l afecteze in aceeasi masura. Aceasta suma nu va reprezenta intr-un sistem simplu tot 10%, adica 1000 lei, dar pot exista si ecuatii mai complicate de determinare a unei amenzi, luand in considerare si salariul minim pe economie, nivel de trai, impozite, consum zilnic, din punct de vedere statistic, pentru ca sistemul sa nu devina excesiv.

1. Amenzile trebuie sa usture ca sa aiba efect prohibitiv

Amenzile reprezinta sanctiuni pentru nerespectarea unei conduite corecte impuse de lege pentru protectia celorlalti cetateni sau pentru buna desfasurare a relatiilor sociale. Sanctiunea este menita a-l determina pe faptuitor sa nu mai comita a doua oara fapta, si eventual sa n-o fi comis de loc de frica sanctiunii. De exemplu, daca un tanar tulbura linistea publica difuzand muzica extrem de zgomotoasa noaptea sau conduce cu viteza excesiva in localitati, sau provoaca scandal public prin exhibitionism, el va fi amendat. Insa amenda poate sa nu fie perceputa ca o sanctiune daca valoare acesteia nu este semnificativa pentru faptuitor. De aceea, in acest domeniu, legiuitorul poate si trebuie sa se asigure ca amenda este semnificativa pentru fiecare faptuitor si acest lucru se poate realiza doar cand amenda este proportionala cu venitul. Daca pentru un faptuitor amenda de 200 lei e echivalentul banilor de buzunar pe o zi², nu o va resimti ca pe o amenda si nu se va corecta. Asadar, proportionalitatea amenzilor este necesara pentru eficienta amenzilor.

2. Se mentine egalitatea din punct de vedere juridic

populatia, mai ales cea foarte bogata, ar putea considera aceasta masura ca un tratament discriminatoriu si abuziv din partea statului. Sustinem insa ca in acest caz devine evident de ce oamenii sunt egali in fata legii, chiar daca nu sunt egali intre ei. Aici, scopul statului nu este sa-ti ia banii si deci sa abuzeze de bogati, cazul nu este similar cu cel al impozitelor proportionale cu veniturile. In acest caz, in schimb, persoana este cea care are libertate de decizie de a savarsi sau nu o contraventie, iar statul o sanctioneaza ca atare, dar trebuie si poate sa o sanctioneze personalizat, conform vinovatiei ei, atitudinii ei de indiferenta fata de regula, si cu mijloacele cele mai adecvate pentru a asigura prevenirea savarsirii de noi contraventii in viitor.

3.Acest sistem asigura mai bine respectul legii

Tocmai pentru ca pana acum amenzile au fost uniforme, cei care isi permiteau sa incalce in mod grosolan legea erau tocmai cei care simteau ca nu trebuie sa suporte consecintele, cei care nu "simteau" amenda. Iar acestia au si tendinta sa aiba comportamentul cel mai daunator in societate, avand si mijloacele sa provoace consecintele nedorite.

Tocmai pentru ca acum exista posibilitatea unor amenzi cu valoare foarte mare face ca acest mecanism sa previna savarsirea de contraventii mult mai bine decat cel anterior. Poate ca la nivelul populatiei cu venituri medii nu se vor produce schimbari semnificative, dar in randul cetatenilor cu venituri peste aceasta medie, teama de a nu plati o suma mare are un efect dublu, pentru ca le afecteaza atat imaginea si prestigiul public, cat si loveste puternic in conceptia acestor persoane de libertate totala bazata pe avere. De asemenea, oricat de bogate ar fi aceste persoane, nimanui nu-i este placut sa piarda o suma considerabila ca amenda, cu atat mai mult cu cat in Romania mandria celor bogati este sa nu piarda bani³, nu sa ii castige.

Apare asadar un factor preventiv sporit pentru ca devine cu adevarat o sanctiune deranjanta si pentru cei care isi permiteau lejer amenzile prevazute pana acum.

Referinte:
1 Pentru detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/Day-fine

Sunt amenzile progresive o soluție eficientă și implementabilă în contextul actual al societății? Din punctul de vedere al echipei negatoare implementarea unei astfel de măsuri nu este justificată întrucât nu aduce niciun beneficiu societății civile, ci doar îngreunează un sistem deja saturat și împovărează cetățenii, indiferent de clasele financiare.

Echipa afirmatoare pornește de la premisa că pentru a fi eficiente, amenzile trebuie să fie semnificative, însă nu ni se arată în mod clar cum funcționează acest lucru pentru toate categoriile financiare și cum influențează pozitiv schimbarea sistemului de calcul al amenzilor. În plus, nu se arată niciun studiu care să demonstreze că amenzile sunt într-adevăr mai eficiente dacă sunt semnificative. În acest sens, aducem în discuție valoare simbolică a amenzii, aceea de a atrage atenția cetățeanului că a comis un act ilicit. Nu este neapărat nevoie ca aceasta să fie semnificativă pentru a fi resimțită. Amenda este codificată cultural ca o pedeapsă, indiferent de valoarea acesteia. În plus, așa cum spuneachiar echipa afirmatoare, are rol de prevenție. Rolul ei este să atragă atenția că actul comis este ilegal și că aduce prejudicii societății, însă fără să sancționeze dur cetățeanul. Acestuia i se dă șansa de a se reabilita. Pentru actele într-adevăr prejudicioase, pentru care o sancțiune serioasă este justificată, există alte pedepse, mai mari, cum ar fi pedeapsa cu închisoarea. Extrapolarea sistemului de penalizare la condus ar fi poate mai eficient. La prima abatere, o sancțiune mică în conformitate cu actul ilicit, iar ulterior să fie urmărită o creștere progresivă a pedepsei, adică pe măsură ce este repetată contravenția, pedeapsa să fie mai mare. Amenzile progresive pedepsesc prea dur un cetățean a cărui contravenție este minoră. 

Mai mult, măsura este ineficientă din mai multe motive, pe lângă cele menționate anterior. Nu este prevăzut niciun sistem de diferențiere între veniturile și averea[i] unui cetățean. În cazurile în care o persoană are o avere foarte mare, dar un venit mediu pe economie sau chiar deloc, așa-zisele „efecte usturătoare” ale amenzii sunt nule.       

În plus, măsura aceasta nu aduce beneficii nimănui, ba chiar nemulțumește pe majoritatea. Cetățenii cu venituri medii nu vor avea deloc de suferit, dar nici de câștigat, cetățenii cu venituri mici, foarte mici sau deloc vor avea sancțiuni prea mici și atunci scopul de a „ustura” se anulează, iar cetățenilor cu venituri mari li se transmite implicit mesajul că actul lor este mai grav decât este cu adevărat. În contextul în care de-a lungul timpului contravențiile au fost sancționate proporțional cu gravitatea faptei, este natural ca cetățeanul care plătește de cinci ori mai mult decât plătea până acum pentru același act minor să înțeleagă că actul său este mult mai grav decât în realitate, iar acest lucru nu poate crea decât disconfort psihic, dar și fizic întrucât îl dispensează nejustificat de niște bani pe care cel mai probabil i-a muncit. În acest sens, egalitatea din punct de vedere juridic adusă în discuție de echipa afirmatoare nu este realizabilă, ba dimpotrivă. Această măsură favorizează doar categoriile cu venituri mici, în timp ce pe cele cu venituri mari le discriminează, sancționându-le în plus pentru că sunt profitabile din punct de vedere financiar. 

De asemenea, echipa afirmatoare pune implicit sub semnul întrebării capacitatea cetățeanului de auto-reflecție și conștientizare a actului ilicit, mai ales a celor bogați. Acest lucru nu are nicio justificare rațională și nici nu este dovedită în vreun fel. Moralitatea unei persoane nu este invers proporțională cu veniturile sale. O amendă este o amendă indiferent de veniturile unei persoane și este codificată cultural în același fel pentru fiecare cetățean. Acest sistem nu asigură mai bine sistemul legii, după cum spun oponenții. Asigură doar un disconfort,  anumitor categorii sociale, fără ca acesta să fie justificat sau să aducă vreun beneficiu.

Un  argument care susține faptul că implementarea acestui sistem este nejustificată se referă la imposibilitatea funcționării acestuia în contextul actual. Ar trebui să trăm într-o lume super monitorizată, precum în „1984”, pentru ca această măsură să fie eficientă. În plus, cetățenii cu venituri mari ar fi mai tentați să își depoziteze averile în bănci din străinătate[ii] pentru a scăpa mai ieftin. În același timp, cetățenii cu venituri nedeclarate, destul de mulți[iii], ar plăti mai puțin decât ar fi cazul, accentuând astfel o angoasă socială resimțită de cetățenii care trăiesc conform legii, declarându-și veniturile. Imposibilitatea de a monitoriza în mod real veniturile fiecărui cetățean sau măcar a majorității acestora este un motiv în plus care demonstrează că această măsură este ineficientă și că nu aduce niciun beneficiu.

În concluzie, în virtutea celor spuse mai sus, susținem neintroducerea acestei măsuri. Defavorizează categoriile cu venituri mari, creează frustrări și disconfort psihic, nu aduce niciun beneficiu moral, dispensează de bani bogații în mod nejustificat și dacă implementată nu face altceva decât să complice sistemul contravențional.   

Sanctiunile, penale sau contraventionale, au un rol esential in a gestiona comportamentul indivizilor in societate, si un scop mixt, umanist, urmarind efecte reeducative, preventive, reintegrative si nu doar retributive. In absolut toate cazurile, instantele de judecata aplica o "individualizare judecatoreasca" a pedepsei, si anume, se orienteaza dupa persoana in a stabili cea mai buna sanctiune, dupa lege. Asa ca atunci cand dezbatem ajustarea amenzilor contraventionale relativ la veniturile persoanei sanctionate, discutam intr-un cadru deja elucidat juridic in sistemul penal. Ce ne ramane de facut este sa verificam doar daca principial si practic, o asemenea ajustare este benefica, fapt pe care negatorii l-au neglijat in replica data primului discurs afirmator, concentrandu-se doar pe factori nesubstantiati care ar face aceasta ajustare impractica. Afirmatorii au sustinut inca de la primul discurs doua mari arii de interes prin 3 argumente principale. In continuare vom reexplica negatorilor aceste 2 arii de interes si vom extinde argumentele anterioare.

Efectul preventiv al oricarei pedepse se bazeaza pe faptul ca persoana sanctionata este determinata, prin sanctiune, sa evite in a mai savarsi fapta sanctionata, sau oricare alte fapte sanctionabile. Masura in care persoana este determinata de sanctiune variaza, si, cu siguranta, starea de fapt a societatii si disparitatile patrimoniale dintre membrii acesteia fac amenzile o problema pentru unii si un fapt neglijabil pentru altii. Ori prin insasi caracterul lor, amenzile ar trebui sa motiveze persoanele sanctionate inspre a-si modifica comportamentul in conformitate cu legea. Prin urmare, starea de fapt trebuie modificata, si foarte bine a evidentiat primul afirmator ca amenzile trebuie sa usture ca sa aiba efect prohibitiv. Cum putem insa asigura echitate in seriozitatea cu care sunt privite amenzile contraventionale ? Evident prin a urma bunul exemplu al impozitului pe venit, cota de taxatie unica, mai precis, o individualizare a amenzii care sa asigure echitate ecosociala in ceea ce priveste felul in care aceasta amenda este resimtita de cel sanctionat.

Raspunsul negatorilor, si anume acela de a cere studii care sa probeze ca o sanctiune mai mare descurajeaza mai puternic, evita logica simpla si de "common-sense" cum ca o sanctiune mai aspra descurajeaza mai puternic, logica observabila la nivel de gradinita. Cat despre valoarea simbolica a amenzii, tocmai aceasta este si problema pe care o identifica afirmatorii in societate: amenda are o valoare pur simbolica, ea nu este cu adevarat asimilata ca o plata ce restabileste ordinea in societate prin prejudiciul adus celui care este sanctionat, si nu este decat anevoie perceputa ca un deterent de la a comite fapte de natura contraventionala. Adeseori cei care resimt consecintele amenzii sunt persoanele cu un venit mic si cu posibilitati materiale limitate. Negatorii par insa satisfacuti de acest rol simbolic al amenzii si de inechitatea produsa de ele, fapt cu care inregistram o alta problema.

Egalitatea juridica a cetatenilor se refera nu doar la un tratament egal in sensul respectarii drepturilor si libertatilor cetatenesti, ci si la asigurarea unui sistem si a unei proceduri juste prin care oricare doua persoane sunt pe postura de egalitate, nefiind afectate de diferente economice, sociale, de rasa, sex sau religie. Dupa cum am rationat la punctul anterior, persoanele care percep amenda ca fiind un deterent si nu doar un simbol al greselii lor, sunt tocmai persoanele dezavantajate din punct de vedere economic, care resimt respectiva amenda in realitatea ei materiala. Avand in vedere si exemplul cotei unice de impozitare, e imperativ sa adresam aceasta disparitate si nedreptate sociala practicata in sistemul amenzilor contraventionale dupa acelasi model : fiecare persoana ar trebui sa suporte o sanctiune contraventionala care, ca asprime, sa fie proportionala cu veniturile sale/patrimoniul sau, dupa orice forma compozita de calcul care sa ofere si echitate "matematica". Ar fi absurd daca impozitul pe venit s-ar percepe ca fiind o suma fixa, pentru toata lumea, si nu un procent din veniturile fiecaruia si este egal de absurd actualul sistem de amenzi contraventionale.

Este practic acest sistem ? Negatorii se orienteaza inspre dificultatile de calcul ale patrimoniului/venitului fiecarui individ, ignorand faptul ca am sustinut clar ca nu face obiectul acestei dezbateri metoda exacta prin care se ajunge la suma/procentul amendabil. Ca si raspuns insa, remarcam faptul ca orice adult e inregistrat in anumite evidente, fiscale sau bancare, si se poate estima rezonabil de bine ce suma datoreaza cand i se aplica o amenda ajustata. 

Determina aceasta ajustare a amenzilor savarsirea a mai putine fapte ? Raspunsul nostru, intemeiat pe rationament si pe logica, este ca da si, mai mult, daca prin absurd acest nou sistem nu ar schimba absolut nimic in numarul si gravitatea faptelor savarsite, ar fi totusi un sistem mult mai echitabil din punct de vedere social, economic, si mai ales juridic.

In concluzie, amenzile ar trebui ajustate dupa venituri. Este un sistem echitabil ecosocial, asigura o mai buna distribuire a justitiei, si, nu in ultimul rand, este de bun simt.

 Echipa negatoare dorește să sublinieze  faptul că prin introducerea amenzilor progresive sancțiunea și-ar pierde atât rolul preventiv, caracterul prohibitiv, cât și funcția de reabilitare. De asemenea, considerăm a fi ireleventă individulaizarea pedepsei invocată de echipa afirmatoare în acel mod, deoarece judecătorul, în momentul în care  ține cont de persoana făptuitorului, analizează aspecte precum existența unui trecut infracțional, atitudinea civică a infractorului, reacțiile lui în contextul acuzării și nu statutul financiar al acestuia.

În primul rând, așa cum a subliniat și negatorul numărul unu , un astfel de sistem ar presupune pe de o parte ca amenzile să scadă pentru clasele dezavantajate financiar, iar de cealaltă parte ele să crească pentru cei cu un statut financiar superior, clasele mijlocii menținându-și situația. Săvârșirea unei fapte ilicite este rezultatul unei alegeri personale, iar sancțiunea, în cazul de față amenda, reprezintă modalitatea prin care făptuitorul își repară greșeala. Prin introducerea unui sistem în care amenzile să fie proporționale cu veniturile, ar însemna ca acele clase sociale care înainte nu își permiteau să plătească pentru greșeala lor să nu mai simtă acum această imposibilitate, deoarece amenda s-ar micșora și ar deveni accesibilă, prin urmare și-ar pierde funcțiile de prevenire și prohibiție. În ceea ce privește categoriile avantajate financiar, sancțiunea în cazul lor nu s-ar răsfrânge doar asupra faptei săvârșite, ci și asupra statului financiar.

În al doilea rând, echipa negatoare susține în continuare funcția simbolică a amenzii în societate, așa cum a fost ea expusă de către primul negator. Având în vedere că săvârșirea unei infracțiuni este o alegere personală, considerăm că acea categorie socială care nu își permite să își repare greșeala prin plata sumei de bani datorată nu ar trebui în niciun caz favorizată prin perceperea unei sume mai mici, încurajând astfel comiterea de asemenea acte ilicite. Astfel, amenzile progresive nu ar aduce niciun avantaj real din punct de vedere al prevenirii delictelor și ar institui un sistem inechitabil, care i-ar permite statului să facă abuz de categoriile avanatajate. Pedepsele date de către stat sunt instituite asupra faptelor ilicite, care nu diferă în funcție de categoria socială a persoanei care le-a comis, prin urmare aceeași situație ar trebui să existe și în cazul amenzilor.

De asemenea, suntem de părere că nu ne putem baza pe ,,common-sense” cât timp vorbim despre schimbarea unui sistem ce ar afecta întreaga societate. De aceea, echipa negatoare ar dori să reia studiul făcut de cei de la Harvard Buisness Review[1], pentru că ideile trebuie susținute cu dovezi pentru a deveni argumente, altfel rămânând la stadiul de simple păreri. Din acest studiu  a reieșit că aplicând un sistem similar, categoriile mijlocii plăteau de fapt mai mult decât categoriile avantajate, asta din cauza unui sistem de calcul care nu a fost foarte bine gândit și adaptat societății respective. Prin urmare, suntem de părere că în contextul actual, o verificare în timp real a veniturilor unei persoane este imposibil de realizat în contextul actual, făcând acest sistem impracticabil.

În ceea ce privește egalitatea în fața legii, suntem de părere că în practică se pot găsi alternative echitabile și care să aducă beneficii directe societății, iar ca exemplu, plecând de la o speță[2], susținem munca în folosul comunății. Astfel, spre deosebire de sistemul amenzilor progresive, care este impracticabil și reprezintă un abuz al statului asupra claselor avantajate, neavând, așa cum am arătat anterior, rezultate benefice pentru societate, munca în folosul comunității este un exemplu incontestabil al faptului că se pot crea asfel de sancțiuni, care să poată fi aplicabile tutoror, fără diferențieri.

În concluzie, un astfel de sistem nu își găsește justificarea în condițiile în care societatea nu este pregătită pentru el, beneficiile sunt mai puține raportat la dezavantaje și se pot găsi alternative mai bune.

Referințe: 

[1] https://blogs.hbr.org/fox/2010/09/tax-plight-of-250000-crowd.html

[2]https://curieruljudiciar.ro/2012/11/19/afla-care-este-procedura-inlocuirii-amenzii-contraventionale/