Este timpul ca amenzile sa fie proportionale cu veniturile

Atunci cand vorbim de amenzi, vorbim despre amenzile civile aplicate ca sanctiuni pentru savarsirea contraventiilor, fie ele in domeniul rutier, tulburarea linistii publice, pe care le pot comite cetatenii, excluzand contraventiile stabilite pentru respectarea normelor pentru anumite categorii de profesii (militar, medic, contabil etc.)

introducerea unui sistem de amenzi proportionale cu veniturile presupune ca de la o valoare de baza a amenzii existenta la momentul actual sa se poata creste progresiv sau cobori in functie de veniturile persoanei in raport de venitul minim pe economie sau, conform unor sisteme, in functie de un procent din venitul zilnic disponibil (day fine¹). Sistemul poate varia si nu vrem sa propunem in mod expres unul, dar sustinem ca efectul pe care vrem sa-l atingem este urmatorul: daca un sofer auto castiga 1000 lei pe luna si plateste amenda de 100 lei, care il afecteaza, si un alt sofer castiga 10000 lei, ii vom cere o suma care sa-l afecteze in aceeasi masura. Aceasta suma nu va reprezenta intr-un sistem simplu tot 10%, adica 1000 lei, dar pot exista si ecuatii mai complicate de determinare a unei amenzi, luand in considerare si salariul minim pe economie, nivel de trai, impozite, consum zilnic, din punct de vedere statistic, pentru ca sistemul sa nu devina excesiv.

1. Amenzile trebuie sa usture ca sa aiba efect prohibitiv

Amenzile reprezinta sanctiuni pentru nerespectarea unei conduite corecte impuse de lege pentru protectia celorlalti cetateni sau pentru buna desfasurare a relatiilor sociale. Sanctiunea este menita a-l determina pe faptuitor sa nu mai comita a doua oara fapta, si eventual sa n-o fi comis de loc de frica sanctiunii. De exemplu, daca un tanar tulbura linistea publica difuzand muzica extrem de zgomotoasa noaptea sau conduce cu viteza excesiva in localitati, sau provoaca scandal public prin exhibitionism, el va fi amendat. Insa amenda poate sa nu fie perceputa ca o sanctiune daca valoare acesteia nu este semnificativa pentru faptuitor. De aceea, in acest domeniu, legiuitorul poate si trebuie sa se asigure ca amenda este semnificativa pentru fiecare faptuitor si acest lucru se poate realiza doar cand amenda este proportionala cu venitul. Daca pentru un faptuitor amenda de 200 lei e echivalentul banilor de buzunar pe o zi², nu o va resimti ca pe o amenda si nu se va corecta. Asadar, proportionalitatea amenzilor este necesara pentru eficienta amenzilor.

2. Se mentine egalitatea din punct de vedere juridic

populatia, mai ales cea foarte bogata, ar putea considera aceasta masura ca un tratament discriminatoriu si abuziv din partea statului. Sustinem insa ca in acest caz devine evident de ce oamenii sunt egali in fata legii, chiar daca nu sunt egali intre ei. Aici, scopul statului nu este sa-ti ia banii si deci sa abuzeze de bogati, cazul nu este similar cu cel al impozitelor proportionale cu veniturile. In acest caz, in schimb, persoana este cea care are libertate de decizie de a savarsi sau nu o contraventie, iar statul o sanctioneaza ca atare, dar trebuie si poate sa o sanctioneze personalizat, conform vinovatiei ei, atitudinii ei de indiferenta fata de regula, si cu mijloacele cele mai adecvate pentru a asigura prevenirea savarsirii de noi contraventii in viitor.

3.Acest sistem asigura mai bine respectul legii

Tocmai pentru ca pana acum amenzile au fost uniforme, cei care isi permiteau sa incalce in mod grosolan legea erau tocmai cei care simteau ca nu trebuie sa suporte consecintele, cei care nu "simteau" amenda. Iar acestia au si tendinta sa aiba comportamentul cel mai daunator in societate, avand si mijloacele sa provoace consecintele nedorite.

Tocmai pentru ca acum exista posibilitatea unor amenzi cu valoare foarte mare face ca acest mecanism sa previna savarsirea de contraventii mult mai bine decat cel anterior. Poate ca la nivelul populatiei cu venituri medii nu se vor produce schimbari semnificative, dar in randul cetatenilor cu venituri peste aceasta medie, teama de a nu plati o suma mare are un efect dublu, pentru ca le afecteaza atat imaginea si prestigiul public, cat si loveste puternic in conceptia acestor persoane de libertate totala bazata pe avere. De asemenea, oricat de bogate ar fi aceste persoane, nimanui nu-i este placut sa piarda o suma considerabila ca amenda, cu atat mai mult cu cat in Romania mandria celor bogati este sa nu piarda bani³, nu sa ii castige.

Apare asadar un factor preventiv sporit pentru ca devine cu adevarat o sanctiune deranjanta si pentru cei care isi permiteau lejer amenzile prevazute pana acum.

Referinte:
1 Pentru detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/Day-fine

Ideea centrala a cazului negator este ca egalitatea in fata legii este o chestiune de morala si nu una de posibilitatea finaciara a individului.

Cazul guvernului ne propune sa ne intoarcem in evul mediu, unde individul era tratat de societate diferit, in functie de avera personala si nu de moralitatea acestuia.

In primul argument guvernul ne spune ca: “Amenzile reprezinta sanctiuni pentru nerespectarea unei conduite corecte impuse de lege pentru protectia celorlalti cetateni sau pentru buna desfasurare a relatiilor sociale.” Astfel intelegem ca venitul nu este un factor de evaluare a conduitei individului, ci comportamentul acestuia in societate, ergo egalitatea in fata legi exista doar in sistemele cu amenzi egale.

Noi ca si echipa guvernului consideram ca indivizii ce au venituri ridicate nu se comporta diferit de indivizii cum venituri modice, doarece tin la imginea lor: ” ... in randul cetatenilor cu venituri peste aceasta medie, teama de a nu plati o suma mare are un efect dublu, pentru ca le afecteaza atat imaginea si prestigiul public...”, astfel indentificam o contradictie in discursul guvernului, care sustine la nivelul primului argument ca indivizii cu venituri mari au tendinta de a incalca legea, dar in acelasi timp, nu doresc sa isi pateze imaginea.

Noi consideram, in spiritul egalitatii morale in fata legii ca, daca exista o solutie pentru reducerea infractionalitatii, aceasta este crestrea generala a amenzilor, in mod egal.

Mai mult decat atat la nivelul argumentului 2, guvernul sustine ca nu exista similaritati intre impozitul proportional si amenzile proportionale in functie de venit, ceea ce este adevarat si asa ar trebuii sa ramana, spunem acest lucru doarece, intradevar impozitul este o chestiune ce tine de putrea financiara a individului, pe cand amenzile nu stunt o chestiune ce tine de puterea financiara, ci de moralitatea acestuia. Astfel observam ca guvernul ignora acest lucru si spune ca: “ … persoana este cea care are libertate de decizie de a savarsi sau nu o contraventie, iar statul o sanctioneaza ca atare, dar trebuie si poate sa o sanctioneze personalizat, conform vinovatiei ei, atitudinii ei de indiferenta fata de regula, si cu mijloacele cele mai adecvate pentru a asigura prevenirea savarsirii de noi contraventii in viitor.” Revenind la ideea de egalitate morala in fata legii, observam ca si guvernul considera ca vinovatia nu este o chestiune ce tine de venit si noi ca echipa negatoare consideram ca daca exista probleme de restrictie a individlui in fata legii, sau o problema de respectare a acesteia, Solutia nu este amendarea proportionala, ce contravene ideii de egalitate in fata legii, ci cresterea generalizata a amenzilor.

Se rezolva problema? Nu, guvernul propune amendarea mai drastica a celor avuti, dar relxarea amenzilor pentru cei cu venituri modice, astfel consideram ca situatia se agraveaza, deoarce cei ce nu au ce pune pe masa sunt dispusi sa comita infractiuni, spre deosebire de cei ce tin la imginea lor.

Mai mult decat atat, chiar daca ideea de amendare proportionala ar fi una morala, exista numeroase problem de implentare a acesteia, ce se intampla cu cei fara venit, fie ei foarte saraci sau foarte bogati, dar care nu lucreaza? Stim cu siguranta care este venitul real al unei pesoane? Care este motodologia eficienta de calcul a amenzii? Cata birocratie cream prin implentare? Care sunt organismele ce supravegeaza implementarea corecta a acestei propuneri.

In concluzie, guvernul se bazeaza pe exemple, se contrazice si propune o egalitate financiara in fata legii, acolo unde doar moralitatea individlui conteaza. Astfel respingeti motiunea, si acceptati modelul echipei negatoare, de crestere generalizata a amenzilor, prin care se rezolva problema, se asigura egalitatea morala a indivizilor in fata legii, propunere ce acopera cele mai multe situatii posibile.

Referinte: 

Cea mai importanta idee a cazului afirmator este aceea conform careia un sistem de amenzi proportional cu venitul va determina cetatenii care au o avere considerabila sa fie mai atenti la respectarea legii, astfel evitand amenzi provenite din efectuarea unor contraventii.

De aceea, implementarea unui astfel de sistem ar rezolva simultan doua probleme

1.     Atitudinea flegmatica a cetatenilor bogati in legatura cu amenzile care nu le provoaca nicio pierdere materiala importanta

2.     Incapacitatea persoanelor cu un venit foarte mic de a plati amenzi mari.

Problema numarul doi se refera la solutia propusa de echipa negatoare, care afirma ca in locul unui sistem de amenzi proportionale cu venitul este mai avantajoasa introducerea unor amenzi mai mari. Totusi, luand in calcul situatia curenta, este evident ca si cu amenzile modice deja existente, multi dintre faptasi sunt incapabili sa le plateasca fara a renunta la anumite bunuri si servicii. De aceea cresterea amenzilor ar fi o decizie abuziva, nespecifica unui stat de drept, care ar duce la o instabilitate si mai mare intre oamenii din clasa de mijloc si cei bogati.

Echipa negatoare, folosindu-se de o afirmatie scoasa din context a colegului meu, a sustinut ca una din ideile cazului afirmatorilor a fost aceea, conform careia oamenilor bogati le pasa doar de propria imagine, si nu de bani. Intr-adevar, am afirmat ca imaginea publica a unei persoane avute are o importanta, dar mai departe am sustinut si ca pierderea unei sume insemnate de bani (insemnatatea sumei de bani fiind relativa de la persoana la persoana, si de asemenea in stransa corelatie cu propria avutie) are aceeasi caracteristica.

Echipa negatoare a afirmat, de asemenea, ca introducerea amenzilor proportionale i-ar determina pe oamenii care nu au bogatii considerabile sa comita mai multe infractiuni. Totusi, aceasta este exact situatia in care se afla acum bogatii. Valoarea banilor pierduti intr-o amenda va fi intotdeauna mai mare pentru o persoana care nu are o suma importanta de bani decat pentru una care isi permite sa o piarda. In alte cuvinte, chiar si daca amenzile ar fi mai mici, un cetatean sarac va alege sa respecte legea in continuare, intrucat chiar si pierderea unei sume mici de bani i-ar provoca neplacere.

Referindu-ne tot la aceasta instabilitate financiara realizam faptul ca singura cale pentru ca saracii si bogatii sa poata fi egali in fata legii este ca pedepsele pe care statul le aplica (in cazul de fata amenzile) sa aiba acelasi efect asupra ambelor grupuri. Motiunea de fata nu se refera la egalitatea morala a savarsitorilor unor fapte pedepsite prin amenzi, ci la egalitatea legala intre mai sus-mentionatele persoane. Aceasta egalitate legala este in stransa legatura cu situatia financiara a fiecarui cetatean. De exemplu, sa privim la o situatie ipotetica: un cetatean castiga venitul minim pe economie (in prezent 750 lei/luna). Sa presupunem ca acest cetatean va comite o contraventie, care il va costa o amenda de 200 de lei. Astfel, aceasta persoana va fi pierdut mai mult de un sfert din venitul ei lunar - bani care i-ar fi servit o saptamana intreaga. Aceastei persoane ii vor lipsi bunuri de baza (precum mancarea) si servicii de baza (de exemplu incalzirea locuintei). Totusi, daca aceeasi contraventie este faptuita de un milionar, acesta nici nu va remarca absenta celor 200 de lei. Astfel devine evident faptul ca egalitatea in fata legii nu poate avea loc in lipsa unei egalitati financiare, emulate in contextul aplicarii unei pedepse din partea statului.

Mai departe, opozitia se axeaza pe problema logisticii implementarii amenzilor proportionale. Echipa opozitiei afirma ca venitul unei persoane nu poate fi stiut cu exactitate, totusi, aceasta suma de bani lunara este  mentionata in contractul de munca, iar statul are acces la aceasta cifra pentru calcularea impozitelor pe venit. Metodologia de calcul a amenzii poate fi stabilita ulterior, ea nefacand parte din discutia in cauza (oricum, echipa afirmatoare a adus un exemplu de astfel de calcul in primul discurs, exemplu care a fost ignorat de colegii nostri din opozitie).

Exista trei moduri de a actiona in ce priveste amenzile. Fie ramanem la sistemul actual, care produce un numar mare de delincventi care isi permit sa plateasca numeroase amenzi, intrucat valoarea acestora nu ii afecteaza; fie trecem la un sistem propus de opozitie, care sustine cresterea generala a amenzilor, si despre care am demonstrat ca este ineficace, inegal si partinitor. A treia varianta este aceea de a introduce amenzile proportionale cu venitul. In apararea acestui tip de sistem au fost aduse argumente si exemple care nu au fost combatute, si ale caror oponenti adusi de echipa negatoare nu au ramas in picioare. De aceea consideram ca singura solutie viabila este implementarea imediata a motiunii in sistemul legal.

Ceea ce ne spune astazi echipa Guvernului este ca ar trebui sa acceptam ca de la sine inteles ca implementarea acestui sistem de amenzi proportionale cu venitul se va rezolva aproape de la sine problema centrala identificata de ei, anume ”educarea” cetatenilor bogati care comit infractiuni ”pentru ca amenzile nu le afecteaza buzunarul”. Mentionam aici ca vorbim despre venit si nu despre avere, termeni intre care Guvernul nu reuseste sa distinga.

Ceea ce spunem noi astazi este ca echipa Guvernului nu reuseste sa demonteze dezavantajele clare pe care implementarea unei asemenea masuri le creeaza, la nivel practic, cat si conflictul de valori generat de inegalitatea in fata legii.

In esenta, consideram ca motiunea aceasta discuta despre cum anume pedepsim oamenii care comit contraventii sanctionabile cu amenzi. Aceasta presupune sa purtam o discutie despre ce fel de oameni avem si ce fel de sanctiuni. Sa le luam pe rand si sa vedem ce presupunue implementarea modelului pentru aceste categorii.

Societatea moderna, in care ar trebui sa implementam aceasta masura, se imparte in anumite categorii de oameni. Sa le construim in functie de venit si angajare. Simplist, exista someri si angajati. Somerii primesc ajutor de la stat pana intr-un anumit punct, dupa care statul nu le mai asigura nici macar minimul necesar. Asa ca avem 1. Oameni fara venit, 2. Oameni cu venit de somaj, 3. Salariati. Salariatii se impart in general intre oameni cu venit minim, mediu si peste mediu, inspre foarte mare. E de bun-simt sa presupunem ca numarul oamenilor fara venit, cu venit de somaj si salariati cu venit minim pe econonomie este o parte semnificativa  a populatiei.

Si acum sa vorbim despre state ca si Spania sau Grecia, unde nu exista amenzi proportionale cu venitul si sa implementam motiunea si sa vedem ce se intampla. La momentul actual, Spania are un somaj de peste 20%, Grecia la fel. Vorbim de oameni care efectiv nu au un venit, deci vor plati 0 la amenda, bazandu-ne pe logica ca orice procent din 0 tot 0 este.  In ceea ce-i priveste pe cei cu venit mediu, acestia vor plati implicit mai mult iar cei cu venit mare vor plati cel mai mult. Ce spunem noi este ca aici se creeaza un grup de oameni  foarte mare care plateste mult mai putin si un grup de oameni care ar plati mult mai mult, un grup de oameni care in esenta nu este atat de mare. Este clar ca cel putin la acest nivel, grupul mai mare de oameni care nu mai platesc sau platesc foarte putin vor avea mult mai multe oportunitati sa comita infractiuni, iar desi numarul de infractiuni comise de cei ”bogati” s-ar putea sa scada, credem ca alternativa propusa de negatori este mai buna.

Celalalt dezavantaj pe care l-am semnalat ar fi cel legat de urmarirea si determinarea venitului fiecarui individ in parte, de fiecare data cand politistul opreste pe cineva sa determine venitul si sa acorde o amenda in consecinta. Exista vreo baza de date bine pusa la punct in toate aceste state unde adoptam masura?

Nu in ultimul rand, v-am aratat la nivel ideologic de ce nu va veni niciodata timpul pentru o asemenea masura. Credem de asemenea ca statele in care exista aceasta masura au gresit la acelasi nivel cand au ales sa implementeze acest sistem. Vorbim, desigur, de asa-zisa egalitate in fata legii.

Echipa Guvernului ar vrea sa judecam oamenii dupa averea lor. Sa-i penalizam in functie de cat de mare este salariul lor, sa-i pedepsim ca au o educatie mai buna, ca au muncit mai mult si ca au locuri de munca mai bune. Echipa Guvernului greseste pentru ca porneste de la premisa gresit ca oamenii sunt mai vinovati pentru ca sunt mai bogati. Penalizarile pentru orice incalcare a legii se calculeaza de secole in functie de gravitatea faptei. In Texas, nu ar spanzura un criminal in serie de doua ori doar pentru ca avea un venit mai mare.

De aceea am mari amenzile pana cand i-ar ustura pe cei cu venituri mari. Ar functiona pentru restul ca ar fi prea mult si nu si-ar permite greseli si asa ar plati toata lumea. Nu e un abuz, oamenii se adapteaza.

Referinte: