Filozofia de caz a echipei afirmatoare este eficienta. Societatea a creat legea pentru a se putea dezvolta si pentru a putea progresa cat mai optim posibil, de aceea pentru a evita actiunile care compromit bunastarea societatii au fost introduse amenziile cu scopul de a ii pedepsi pe cei care incalca legea. Noi astazi sustinem faptul ca amenziile trebui sa fie eficiente in atingerea acestui scop.

Status Quo: In momentul de fata, in Romania amenzile sunt stabilite doar pe baza unui criteriu care are in vedere gravitatea infractiuni.Increderea cetatenilor romani in politia romana atingea un nivel de 50%, in anul 2012.

 Model: Dupa implementarea motiunii orice suma de amenda va fi calculate pe criteriul de gravitate dar si pe criteriul venitului celui care a savarsit o infractiune.

Primul argument se numeste: Necesitatea amenzilor proportionale cu venitul.Cetatenii romani sunt impartiti pe mai multe nivele sociale avand in vedere venitul lor. Problema identificata de noi este faptul ca pentru anumite infractiuni precum paracrea ilegala, depasirea vitezei regulamentare si asa mai departe, au ajuns sa fie atat de insignifiante pentru cetatenii cu venituri mari astfel incat isi permit sa le comita fara sa resimta un efect negativ. Totodata daca am mari pur si simplu amenzile ar fi foarte grav pentru cei care au venituri mai mici, deoarece acestia ajung sa plateasca amenda ramanand astfel cu o suma de bani foarte redusa. Din acest motiv masura pe care o propunem este sigura si eficienta, poate rezolva aceasta problema. Consideram ca este necesar sa luam atitudine ca aceasta problema sa fie rezolvata.

Al doilea argument se numeste: Un impact benefic.Guvernul considera ca aprobarea motiunii este cea mai eficienta metoda de a rezolva problema legata de incalcarea regulilor in societate. In urma aprobarii, cetatenii ar da mult mai multa atentie acestora, inclusiv cei care au venituri mari. In plus, increderea in politie ar creste, ceea ce intareste ideea acordarii atentiei in ceea ce priveste regulile. Dupa cum am mai sustinut, in Romania, increderea cetatenilor in politia romana atingea un nivel de 50%,in 1012, in timp ce in Finlanda atingea un nivel de 70%. Daca cetatenii au incredere in politie, inseamna ca sunt constienti de faptul ca amenzile sunt luate in serios si odata cu aprobarea motiunii acestea vor fi in masura sa poata schimba atitudinea cetatenilor neglijenti. Guvernul crede ca aceasta metoda este cea mai eficienta si impactul acesteia poate fi doar unul benefic.

Referinte: (https://www.puterea.ro/articol/politia_romana_sufera_cumplit_la_capitolul_incredere)

Multumim echipei afirmatoare pentru discursul oferit. Prima pledoarie negatoare va fi alcatuita din doua parti: in prima parte vor fi aduse contraargumente pozitiei sustinute de afirmatori, iar in cea de-a doua parte va fi prezentat cazul negator.

Din punct de vedere tehnic, este necesar sa aruncam o privire asupra problemei pe care echipa afirmatoare a identificat-o. Astfel, este sugerat faptul ca in prezent amenzile nu sunt eficiente in a-si atinge scopul de a-i pedepsi pe cei ce incalca legea. Tinem sa precizam faptul ca niciun cetatean din Romania nu este scutit de vreo amenda – toti sunt egali in fata legii si astfel toti sunt pedepsiti prin amenzi.

Cu toate acestea, primul argument propus de afirmatori tinde sa nuanteze oarecum starea de fapt, sugerand faptul ca anumiti cetateni cu venituri mai mari nu iau in seama amenzile pe motiv ca ii afecteaza foarte putin din punct de vedere financiar. Suntem de acord ca exista astfel de situatii, insa nu suntem de acord cu faptul ca masura sustinuta de echipa afirmatoare (proportionalitatea) este una necesara, adica “singura si cea mai eficienta” care poate rezolva aceasta problema. Atat din punct de vedere logic cat si practic acest argument va fi combatut prin prezentarea unei alternative care va demonstra faptul ca masura proportionalitatii nu este una necesara si nici eficienta.

In  cel de-al doilea argument afirmator avem de-a face cu un rationament cauza-efect invalid. Proportionalitatea amenzilor – si deci cresterea acestora – nu implica neaparat o crestere a increderii in politie. Astfel, impactul benefic pe care afirmatorii il enunta nu este sustinut prin rationamentul expus  – situatia din Finlanda nu implica neaparat aceeasi evolutie si in Romania. Aplicarea masurii nu certifica o schimbare in comportament, adica o rezolvare a problemei. Intr-adevar, cresterea increderii in politie ar putea determina o anumita atitudine a cetatenilor, insa proportionalitatea nu implica aceasta crestere – efectul benefic practic nu este obtinut prin aplicarea masurii.

De mentionat este si faptul ca echipa afirmatoare nu a oferit un model concret prin care aceasta masura poate fi implementata, rezumandu-se doar la teorie.

Starea de fapt de la care porneste echipa negatoare se bazeaza pe incompatibilitatea statului roman si a situatiei actuale cu o astfel de masura – cea a proportionalitatii.

Primul argument negator are in vedere aspectele juridice, sustinand faptul ca intr-un stat democratic se aplica dreptatea procedurala, adica egalitatea in fata legii. Astfel, din punct de vedere principial proportionalitatea amenzilor nu se justifica intrucat singurul criteriu valabil de acordare a amenzilor este gravitatea faptei. Indiferent de veniturile fiecaruia, fiecare cetatean trebuie sa raspunda/sa plateasca in mod egal cu toti cetatenii pentru fapta sa.

Cel de-al doilea argument doreste sa combata atat motiunea cat si cazul expus de afirmatori aratand inaplicabilitatea masurii proportionalitatii. Dupa cum bine stim, in Romania exista foarte multi cetateni care lucreaza ca sezonieri in strainatate (aprox 4 mil) si care in tara au declarate venituri foarte mici sau sunt someri. Intr-o astfel de situatie, masura sustinuta nu are nicio relevanta si in plus nu si-ar atinge scopul de a corecta comportamentul. Mai mult decat atat, fiscalitatea foarte mare este o alta problema cu care Romania se confrunta, existand foarte multi indivizi ce nu-si declara veniturile reale; de asemenea, exista multe situatii in care indivizii nu depind de venituri ci de avere (mostenire, etc) care este considerabila si care nu este luata in considerare de motiune. Astfel, avand ca temei toate aceste realitati evidente putem afirma faptul ca masura proportionalitatii nu si-ar atinge nici pe departe efectul dorit – in foarte multe cazuri venitul declarat nu este relevant pentru puterea financiara a individului.

Alternativa pe care echipa negatoare o propune ,in acord cu principiile statului de drept si care evita situatiile expuse de mai sus, are la baza repetativitatea si nu proportionalitatea. In fond, problema nu este ca cei bogati sau cei saraci incalca legea ci este faptul ca unii indivizi cu putere financiara nu iau in serios amenda, afectandu-i foarte putin si astfel repetand fapta. In aceste conditii, amenzile ar putea fi acordate nu in functie de venitul fiecaruia ci in functie de numarul de repetari a respectivei infractiuni, intr-un interval de 6 luni, iar cresterea fiind exponentiala. Spre exemplu,  daca un individ a incalcat o lege primeste 2 lei amenda; daca mai incalca o data aceiasi lege in intervat de 6 luni va primi 4 lei; daca incalca si a 3-a oara va primi 8 lei si tot asa (sumele sunt fictive). Prin aceasta masura alternativa mai eficienta pot fi obtinute rezultate mult mai realiste, fiind in concordanta atat cu situatia actuala cat si cu principiile statului de drept.

Va rugam sa votati impotriva motiunii !

Referinte: - 

Multumim si noi echipei negatoare pentru discursul oferit. In urmatoarele randuri, o sa va demonstrez ca intreg caz afirmator sta in picioare, iar apoi va voi demonstra de ce argumentele proprii ale echipei negatoarea nu sunt valide.La nivelul problemei, tin sa precizez ca problema mentionata de noi nu era una legata de inegalitatea in fata legii, ci era legata de eficienta acestor parghii de control si anume eficienta amenzilor.

Problema ineficientei a fost confirmata de echipa negatorilor prin faptul ca au mentionat o masura alternativa, recunoscand astfel ca exista aceasta problema si este nevoie de o schimbare.Primul nostru argument a fost contrargumentat prin oferirea unei masuri alternative. Chiar daca ne-au afirmat ca situatia Romaniei este diferita fata de situatia Finlandei, nu au exemplificat acest lucru foarte mult ci doar au sustinut faptul ca in Romania exista lucratori sezonieri care nu au declarate veniturile si cetateni cu avere care nu depinde de venit. Ei bine tin sa precizez ca la nivelul cetatenilor care nu au declarant veniturile nu este o problema a motiunii de astazi, ci este o problema de aplicare a legii. Pentru cetateni cu averi care nu depind de venituri suntem de accord ca ar putea sa nu functioneze exact cum vrem noi aceasta masura dar pentru restul populatiei va functiona si in urmatoarele randuri o sa va demonstrez de ce va functiona mai bine si mai eficient decat alternativa echipei negatoare.

Al doilea argument sta in picioare pentru ca atata timp cat aceasta masura va functiona, rezulta ca mai multe infractiuni vor fi comise si atata timp cat mai putine infractiuni vor fi comise, va creste siguranta tuturor cetatenilor si astfel va duce la o crestere a increderii in politie.

Primul argument al echipei negatoare nu sta in picioare pentru ca se poate adauga un criteriu pe langa criteriu gravitatii faptei, dupa cum am mentionat si in primul discurs. Un exemplu care ne dovedeste ca intr-un stat democratic se aplica o asemenea masura sunt taxele. Impozitele se percep in functie de veniturile fiecarei persone. Exact in acest sens amenzile pot sa avea ca si criteriu venitul infractorilor si atata timp cat procentul pentru fiecare tip de infractiune va fi acelasi pentru fiecare persoana, nu putem vorbi despre inegalitate in fata legii.

In al doilea argument ni s-au expus alte probleme cu care se confrunta Romania precum fiscalitatea, oamenii plecati la munca in strainatate cu venituri nedeclarate in Romania etc. Da, acesta problem exista, dar acesti oameni nu formeaza nicidecum majoritatea populatiei din Romania si atata timp cat pentru cei care au veniturile declarate funcitoneaza si aceasta masura este mai eficienta, merita sa o introducem.Alternativa echipei negatoare este aplicabila, dar nu este nicidecum eficienta. Adica, nu dorim ca amenziile sa devina eficiente in asa fel incat sa aiba un impact foarte tarziu, dupa a 5-a, a 6-a infractiune de acelasi tip, comisa intr-un interval scurt de timp. Aceasta masura este mai eficienta doar pentru minoritatea despre care ne-au spus ei si anume cei cu venituri nedelcarate si cei cu averi care nu provin din venituri. Ei bine aceasta alternativa, nu este mutual exclusiva cu masura propusa de echipa afirmatoare. Este posibil ca ambele masuri sa fie aplicate, dar atata timp cat masura propusa de afirmatori nu creeaza nimic rau in societate, ba chiar ajuta, credem ca ar trebuii sa votati cu echipa afirmatoare, va multumim.

Referinte:-

In primul rand as dori sa multumesc echipei afirmatoare pentru cel de-al doilea discurs. Ceea ce voi face in discursul meu va fi sa imi resustin cazul negator, sa contraargumentez spusele echipei afirmatoare si sa demonstrez ca motiunea nu se sustine.

Colegii nostri au sustinut ca nu am exemplificat diferentele dintre Romania si Finlanda. Noi am incercat sa scoatem in evidenta faptul ca din cauza sistemului diferit in Romania nu se poate aplica masura amenzilor proportionale cu veniturile. Romania este o tara in care sistemul de legi trebuie inca pus la punct din mai multe puncte de vedere. Inca din primul discurs am mentionat ca sunt aproximativ 4 milioane de lucratori sezonieri si ca fiscalitatea este o problema de o importanta reala in Romania zilelor noastre. Nu putem spune ca ei reprezinta majoritatea oamenilor, dar comparativ cu populatia Romaniei reprezinta un numar semnificativ. Acest lucru este evident si demn de luat in considerare pentru ca acestea sunt niste probleme reale fata de sistemul si organizarea finlandeza astfel incat sistemul de amenzi proportionale sa nu poata fi aplicat eficient.

De asemenea echipa afirmatoare a sustinut fara niciun fundament ca masura lor va functiona si va reduce rata infractiunilor comise. Nimeni nu poate demonstra acest lucru si mai mult decat atat putem spune ca in Finlanda s-a constatat ca dupa aplicarea sistemului proportional pentru amenzi, numarul de amenzi pentru depasirea vitezei s-a mentinut constant. In momentul in care creste siguranta persoanelor nu inseamna cresterea increderii in politie ci de fapt este o falsa impresie deoarece in urma unei masuri luate pe cale legala, cetatenii vor avea mai multa incredere in sistemul legal si nu neaparat in politie.

Masura echipei noastre a fost ca in locul sistemului proportional de amenzi sa se introduca un amendarea infractiunilor in sine si repetarea lor sa se pedepseasca prin amenda cu crestere exponentiala. Astfel se va putea crea un sistem echitabil in fata legii care se poate aplica oricui indiferent de venit. Spre exemplu putem sa luam un om care deranjeaza linistea publica in mod repetat indiferent de venitul lui, acesta va fi amendat la inceput cu 10 lei si apoi pentru a doua repetare cu 50 de lei si in continuare cu 100 de lei si chiar mai mult.

Un alt lucru pe care colegii nostri l-au facut in discursul lor a fost sa confunde infractorii cu persoanele care obstructioneaza legea si primesc amenda. Tinem sa mentionam ca infractorii sunt persoane urmarite prin lege pe cale penala, iar cei amendati sunt cetateni care au incalcat reguli minore.

De asemenea, afirmatorii au sustinut ca asa cum impozitele sunt proportionale cu veniturile asa si amenzile ar trebui aplicate. In primul rand nu putem pune un semn de egalitate intre impozit si amenda. In al doilea rand impozitele sunt acordate in functie de cat munceste fiecare. Daca doi oameni depun acelasi efort vor fi platiti si impozitati cu aceeasi valoare, pe cand doi oameni care depun eforturi diferite vor fi platiti in functie de efortul depus si impozitati pe masura. Masura echipei noastre a fost sa se introduca un sistem prin care sa se pedepseasca doar faptele si repetarea infractiunilor. Aceasta masura este in conformitate cu principiile statului de drept unde se aplica dreptatea procedurala(egalitatea in fata legii).

Echipa afirmatoare a sustinut ca masura oferita de noi nu are efect imediat, in pofida masurii pe care ei doresc sa o adopte. Trebuie de inteles ca strategia noastra ar fi o masura echitabila in fata legii pentru ca ar pedepsi faptele dupa gravitatea lor si ar duce la oprirea repetarii acestor fapte pentru ca nimanui nu i-ar conveni sa repete o greseala pentru care ar putea plati de 2 sau 3 ori mai mult decat a platit prima data.

 Toate acestea fiind spuse consideram ca echipa negatoare prin contraargumentarea cazului afirmator, sustinerea cazului propriu si propunerea unei strategii valide pentru rezolvarea problemelor identificate in Romania, are castig de cauza si propunem respingerea motiunii.

 Referinte: - Closer2Oxford Runda 9