Este timpul ca amenzile sa fie proportionale cu veniturile

Atunci cand vorbim de amenzi, vorbim despre amenzile civile aplicate ca sanctiuni pentru savarsirea contraventiilor, fie ele in domeniul rutier, tulburarea linistii publice, pe care le pot comite cetatenii, excluzand contraventiile stabilite pentru respectarea normelor pentru anumite categorii de profesii (militar, medic, contabil etc.)

introducerea unui sistem de amenzi proportionale cu veniturile presupune ca de la o valoare de baza a amenzii existenta la momentul actual sa se poata creste progresiv sau cobori in functie de veniturile persoanei in raport de venitul minim pe economie sau, conform unor sisteme, in functie de un procent din venitul zilnic disponibil (day fine¹). Sistemul poate varia si nu vrem sa propunem in mod expres unul, dar sustinem ca efectul pe care vrem sa-l atingem este urmatorul: daca un sofer auto castiga 1000 lei pe luna si plateste amenda de 100 lei, care il afecteaza, si un alt sofer castiga 10000 lei, ii vom cere o suma care sa-l afecteze in aceeasi masura. Aceasta suma nu va reprezenta intr-un sistem simplu tot 10%, adica 1000 lei, dar pot exista si ecuatii mai complicate de determinare a unei amenzi, luand in considerare si salariul minim pe economie, nivel de trai, impozite, consum zilnic, din punct de vedere statistic, pentru ca sistemul sa nu devina excesiv.

1. Amenzile trebuie sa usture ca sa aiba efect prohibitiv

Amenzile reprezinta sanctiuni pentru nerespectarea unei conduite corecte impuse de lege pentru protectia celorlalti cetateni sau pentru buna desfasurare a relatiilor sociale. Sanctiunea este menita a-l determina pe faptuitor sa nu mai comita a doua oara fapta, si eventual sa n-o fi comis de loc de frica sanctiunii. De exemplu, daca un tanar tulbura linistea publica difuzand muzica extrem de zgomotoasa noaptea sau conduce cu viteza excesiva in localitati, sau provoaca scandal public prin exhibitionism, el va fi amendat. Insa amenda poate sa nu fie perceputa ca o sanctiune daca valoare acesteia nu este semnificativa pentru faptuitor. De aceea, in acest domeniu, legiuitorul poate si trebuie sa se asigure ca amenda este semnificativa pentru fiecare faptuitor si acest lucru se poate realiza doar cand amenda este proportionala cu venitul. Daca pentru un faptuitor amenda de 200 lei e echivalentul banilor de buzunar pe o zi², nu o va resimti ca pe o amenda si nu se va corecta. Asadar, proportionalitatea amenzilor este necesara pentru eficienta amenzilor.

2. Se mentine egalitatea din punct de vedere juridic

populatia, mai ales cea foarte bogata, ar putea considera aceasta masura ca un tratament discriminatoriu si abuziv din partea statului. Sustinem insa ca in acest caz devine evident de ce oamenii sunt egali in fata legii, chiar daca nu sunt egali intre ei. Aici, scopul statului nu este sa-ti ia banii si deci sa abuzeze de bogati, cazul nu este similar cu cel al impozitelor proportionale cu veniturile. In acest caz, in schimb, persoana este cea care are libertate de decizie de a savarsi sau nu o contraventie, iar statul o sanctioneaza ca atare, dar trebuie si poate sa o sanctioneze personalizat, conform vinovatiei ei, atitudinii ei de indiferenta fata de regula, si cu mijloacele cele mai adecvate pentru a asigura prevenirea savarsirii de noi contraventii in viitor.

3.Acest sistem asigura mai bine respectul legii

Tocmai pentru ca pana acum amenzile au fost uniforme, cei care isi permiteau sa incalce in mod grosolan legea erau tocmai cei care simteau ca nu trebuie sa suporte consecintele, cei care nu "simteau" amenda. Iar acestia au si tendinta sa aiba comportamentul cel mai daunator in societate, avand si mijloacele sa provoace consecintele nedorite.

Tocmai pentru ca acum exista posibilitatea unor amenzi cu valoare foarte mare face ca acest mecanism sa previna savarsirea de contraventii mult mai bine decat cel anterior. Poate ca la nivelul populatiei cu venituri medii nu se vor produce schimbari semnificative, dar in randul cetatenilor cu venituri peste aceasta medie, teama de a nu plati o suma mare are un efect dublu, pentru ca le afecteaza atat imaginea si prestigiul public, cat si loveste puternic in conceptia acestor persoane de libertate totala bazata pe avere. De asemenea, oricat de bogate ar fi aceste persoane, nimanui nu-i este placut sa piarda o suma considerabila ca amenda, cu atat mai mult cu cat in Romania mandria celor bogati este sa nu piarda bani³, nu sa ii castige.

Apare asadar un factor preventiv sporit pentru ca devine cu adevarat o sanctiune deranjanta si pentru cei care isi permiteau lejer amenzile prevazute pana acum.

Referinte:
1 Pentru detalii: https://en.wikipedia.org/wiki/Day-fine

Scopul amenzilor este acela de a aplica o sanctiune persoanelor care savarsesc o contraventie, atat in vederea pedepsirii infractiunii, cat si in a descurajarii faptuitorilor de a mai comite in viitor astfel de actiuni. Ambele aspecte trebuie considerate intr-o egala masura atunci cand vorbim de eficienta introducerii unui sistem de amenzi proportionale cu veniturile. Echipa negatoare sustine – si va demonstra in cele ce urmeaza – ca aplicarea unei astfel de masuri ar face ca scopul aplicarii acestor sanctiuni sa fie atins doar partial si, mai mult, intr-un mod ineficient.

1. Amenda poate fi resimtita mai puternic din punct de vedere financiar, insa acest aspect nu ii impiedica efectiv pe faptuitori sa repete contraventiile

Amenzile si celelalte sanctiuni legale sunt stabilite in primul rand in functie de gravitatea faptei comise si urmaresc prevenirea, respectiv stoparea conduitei incorecte din punctul de vedere al legii. Luand ca exemplu sistemul introdus de anumite state pentru a corela proportionalitatea amenzilor de circulatie cu venitul faptuitorilor, putem observa faptul ca efectul prohibitiv nu este atins indiferent de valoarea exorbitanta pe care o pot atinge anumite sanctiuni. Dincolo de daunele provocate in contul bancar al faptuitorului, problema propriu-zisa a savarsirii contraventiilor nu a fost rezolvata, tinand cont de faptul ca numarul amenzilor acordate pentru depasirea vitezei legale sau rata fatalitatilor datorate accidentelor in trafic nu au cunoscut nicio scadere semnificativa.[1] Exista si pot fi gasite in continuare solutii mult mai eficiente pentru a produce acest efect prohibitiv dorit, care ii vor face pe faptuitorii contraventiilor nu doar sa plateasca mai mult, ci sa isi piarda chiar posibilitatea de a deveni un pericol pentru societate, sa isi piarda dreptul de a conduce (retragerea permisului) mult mai usor in cazul in care isi dovedesc iresponsabilitatea la volan.

1. Proportionalitatea amenzilor cu venitul nu reprezinta un sistem eficient de stabilire a egalitatii cetatenilor in fata legii

Acest sistem a fost introdus in anumite state ce au avut privilegiul de a dispune de resursele financiare si tehnologice necesare implementarii lui, insa chiar si in aceste circumstante favorizante egalitatea in fata legii a fost departe de a fi atinsa. Acordarea sanctiunilor in functie de un astfel de algoritm nu elimina lacunele inerente ale sistemului. Cum s-ar calcula intr-un mod echitabil, de exemplu, amenzile acordate unei categorii de oameni care nu au un venit declarat fix sau care isi obtin veniturile din surse ilicite? Posibilitatea unor astfel de situatii nu numai ca nu poate fi exclusa, ci in anumite societati este chiar foarte probabila. De asemenea, exista argumente semnificative in favoarea ideii ca nu veniturile reflecta in modul cel mai corect puterea financiara a unei persoane, ci ‘averea’ sa – ‘the wealth’ – acumulata atat din venit, cat si din alte resurse adiacente ce nu pot fi la fel de usor cuantificabile (actiuni, bunuri, influenta economica).[2]

1. Contraventiile nu trebuie doar pedepsite, ci prevenite, respectiv impiedicate

Afirmatorii pleaca de la premisa conform careia numai persoanele care isi pot permite din punct de vedere financiar plata amenzii au, ca rezultat direct, un impuls mai puternic de a ignora consecintele legale si de a incalca regulile. Desi este probabil ca astfel de exemple individuale sa existe, caracterul prezumptiv al acestei perspective e evident. Nu numai ca se admite posibilitatea ca un intreg segment social sa nu resimta propriu-zis implementarea acestui sistem dorit a fi echitabil, dar se presupune ca in astfel de circumstante dauna cauzata de sanctiuni ar trebui sa fie compensata cumva la un nivel psihologic sau social. Aceasta ipoteza contravine intocmai ideii de egalitate in fata legii prin implementarea unui sistem calculat, echitabil de proportionalitate a amenzilor cu veniturile faptasilor.

As vrea sa incep prin a-i multumi primului negator pentru discursul sau. Eu voi aduce clarificari asupra interpretarii oferite de echipa negatoare, voi continua demersul echipei afirmatoare prin reconstructie , explicatii si voi contra-argumenta cazul echipei  negatoare.

Voi incepe prin aducerea unor clarificari cu privire la interpretarea oferita de opozitie.

Afirmatorul numarul unu nu a infirmat faptul ca amenzile nu ar trebui  sa fie proportionale cu gravitatea faptei comise, ci a subliniat faptul ca amenzile ar trebui sa fie in armonie cu veniturile acelei persoane. Echipa Guvernului este de acord cu proportionaitate amenzii cu gravitatea faptei, atat timp cat este si cu venitul persoanei ce a comis infractiunea respectiva.

Acum voi trece la reconstructia cazului Afirmator.

Primul argument prezentat de Guvern, acela ca amenzile trebuie sa usture ca sa aiba efect prohibitiv, se refera la faptul ca, pentru a avea scopul scontat, infractorul trebuie sa simta efectul amenzii. Din cauza faptului ca pentru unii amenda nu isi atinge scopul, ei recidiveaza. Persoane cu un venit mai mare nu resimt efectul amenzii stabilite pentru salariul minim pe economie, deci ei nu vor avea nicio retinere de la a comite si a doua oara sau chiar a treia oara aceeasi infractiune. Ei vor avea curajul si increderea de a comite si o infractiune mai grava observand cat de usor au scapat cu infractiunea anterioara. O amenda de 500 de lei va avea un efect mai dezastruos asupra unei persoane care are salariul minim pe economie, decat asupra unei persoane care castiga 20.000 de lei. Asta tinand cont ca ambele persoane au fost amendate pentru aceeasi infractionalitate.

Al doilea argument al echipei afirmatoare a fost ca se mentine egalitatea din punct de vedere juridic.Aceasta egalitate se mentine deoarece sanctiunea aplicata are acelasi regim juridic, deci legal, tratamentul este acelasi. Echipa Guvernului crede ca amenzile ar trebui sa fie proportionale cu venitul infractorului. Daca o persoana instarita va plati 10% din averea sa pentru infractiunea comisa, nu-si va mai permite si nici nu-i va conveni sa atace acea amenda in instanta. Asa ar fi corect pentru persoanele cu venit mic si mediu ce nu-si permit atacarea amenzii in instanta.

Al treilea argument a fost ca acest sistem mentine mai bine respectarea legii.  Acest argument se bazeaza pe frica infractorului. Aceasta frica, care pana acum era inexisteta, va aparea datorita maririi amenzii. Cum am prezentat si in argumentele initiale, frica sporita de amenda considerent mai mare, il va opri sa comita alte infractiuni.  Daca amenda va fi suficient de mare pentru a se face resimtita, infractorul respectiv nu va mai fi incurajat sa mai comita acea infractionalitate.Unele persoane, de frica fata de amenda mare, nu va incerca sa comita o infractiune. El se va teme ca va fi prins, si ca va trebui sa plateasca o amenda destul de mare. Aceasta frica il va face sa renunte la infaptuirea unui act criminal. Deci, cresterea  amenzii va spori siguranta noastra.

Acum voi trece la contra-argumentarea cazului negator.

Primul argument al echipei negatoare,este ca amenda poate fi resimtita mai puternic din punct de vedere financiar, insa acest aspect nu ii impiedica efectiv pe faptuitori sa repete contraventiile. Da, in unele state a functionat nu asa cum era asteptat, dar asta era cu zeci de ani in urma, cand mijloacele de comunicare nu erau atat de raspandite si de performante. Chiar in sursa folosita de echipa negatoare, se precizeaza faptul ca politistii abia au primit telefoanele mobile.Din lipsa mijloacelor de comunicare, aceasta metoda nu a fost aplicata eficient. Daca oamenii ar stii aceasta masura,ar reactiona total diferit, infractiunile scazand.

Al doilea argument a fost ca proportionalitatea amenzilor cu venitul nu reprezinta un sistem eficient de stabilire a egalitatii cetatenilor in fata legii. Cred ca acest sistem este unul destul de corect, avand in vedere faptul ca , uneori, judecatorii ii judeca altfel pe cei avuti. Prin venit, echipa afirmatoare s-a referit la totalitate bogatiilor sale, adica bani, proprietati, actiuni. Toata aceasta avutie este trecuta in declaratia de avere sau in recesamant. Astfel, este usor de stabileasca amenda cuvenita infractorului.

Al treilea argument, este cel se referea la faptul ca infractionalitatea ar trebui prevenita, nu numai pedepsita. Insa, o metoda de prevenire a infractiunilor viitoare este si ameda mai mare, deoarece il va infricosa pe infractor sa repete infractiunea. Cu acest rationament, negatorul se contrazice cu primul argument,unde spune ca o soutie mai buna ar fi luarea permisului. Retragerea permisului nu previne nimic, doar pedepseste o infractiune de mult savarsita.

Conform argumentelor prezentate mai sus,sustin motiunea si ca invitam sa ne votati.

Voi incepe prin a reitera linia de argumentare a echipei Opozitiei, care sustine sustine ideea conform careia, pentru o aplicabilitate corecta, scopul amenzilor trebuie sa aduca un dublu rezultat: pedepsirea contraventiei savarsite, respective descurajarea (mai mult, impiedicarea) faptuitorilor de a mai comite in viitor o ilegalitate. Atata timp cat acest rezultat nu este atins, introducerea unui sistem de amenzi proportionale cu veniturile nu poate fi considerate o masura eficienta, cu o aplicare generala corecta si echitabila pentru toti cetatenii.

Amenda poate fi resimtita mai puternic din punct de vedere financiar, insa acest aspect nu ii impiedica efectiv pe faptuitori sa repete contraventiile

Echipa opozitiei nu a contestat faptul ca povara financiara a unei amenzi uriase (precum amenda-record inregistrata in Finlanda, de exemplu) va avea un efect mult mai descurajator pentru o persoana cu un venit mare decat o amenda modica, pe care aceasta o poate achita fara probleme. Insa o astfel de masura nu ar opri in mod efectiv comiterea infractiunilor, fapt demonstrat deja de rezultatele obtinute in statele care au implementat sistemul de amenzi proportionale cu veniturile si in care savarsirea contraventiilor nu a fost mai putin frecventa din acest motiv. Daca scopul final este intr-adevar acela de a opri infractionalitatea si nu de a aduce mai multi bani la buget, amenzile ar trebui sa fie considerate doar o prima masura de sanctionare a contraventiilor iar, pe masura ce creste gravitatea si gradul de risc al ilegalitatii, sa devina o prioritate aplicarea nu a unor amenzi mai mari, ci a unor sanctiuni mai severe care sa produca efectul prohibitive dorit (oprirea permisului etc.). Indiferent de mijloacele tehnice folosite sau de optimizarea sistemului care, admitand aceasta posibilitate, ar fi puse la punct, acest aspect ar ramane o problema majora in aplicabilitatea sistemului respectiv – dincolo de presupunerea optimista a echipei Guvernului.

Proportionalitatea amenzilor cu venitul nu reprezinta un sistem eficient de stabilire a egalitatii cetatenilor in fata legii

Al doilea argument al opozitiei atragea atentia asupra faptului ca, pentru o implementare corecta si echitabila, un sistem de amenzi trebuie sa fie aplicat in mod corect fata de toti cetatenii, incluzandu-i pe cei care nu au un venit stabil declarant, care castiga in fapt mult mai mult decat arata declaratia de avere (si in mod ironic, intr-un stat precum Romania, de exemplu, exista numeroase astfel de exemple cunoscute chiar la nivelul guvernantilor sau a oamenilor de afaceri foarte instariti – deci tocmai acea categorie care se vrea a fi ‘afectata’ de introducerea sistemului de amenzi proportionale cu venitul), sau pe cei a caror avere (in sensul de ‘wealth’) nu poate fi cuantificata in functie de venit. Echipa guvernului a revenit asupra acestei probleme afirmand ca s-ar putea verifica in timp real nu doar informatiile cu privire la venit, ci si declaratiile de avere sau datele de recensamant, fara a rezolva insa problema corectitudinii acestor informatii sau posibilitatea reala ca unii cetateni sa ‘ocoleasca’ sistemul.

Contraventiile nu trebuie doar pedepsite, ci prevenite, respectiv impiedicate

Echipa opozitiei doreste sa sublinieze faptul ca proportionalitatea amenzilor cu venitul ar trebui sa urmareasca sanctionarea corecta si pedepsirea in mod echitabil a celor ce comit o infractiune, avand in vedere urmarirea scopului mentionat in fragmentul introductive, si nu neaparat pedepsirea intr-un mod mai aspru a cetatenilor avuti. Guvernul sustine in acest sens o linie de argumentare cu o interpretare subiectiva a categoriilor sociale si a aplicarii legii fata de acestea, plecand de la prezumptii conform carora oamenii cu un venit foarte mare ar fi inerent predispusi spre neglijenta sau ignorarea normelor legale, ori ca ar fi favorizati de sistemul legal actual[1], motiv pentru care sistemul de amenzi proportionale cu venitul ar trebui sa compenseze cumva toate aceste lucruri. Aceasta abordare subiectiva contravine corectitudinii/aplicarii echitabile a legii, ce ar trebui sa rezultatul aplicarii unei astfel de masuri.

Voi incheia prin a atrage atentia afirmatorilor asupra unui amanunt important: atat aplicarea unei amenzi, cat si retragerea permisului nu au vreun efect reversibil asupra infractiunii deja comise. Insa, in timp ce dupa achitarea amenzii, soferul are dreptul legal de a se urca din nou la volan, oprirea permisului ii retrage acest drept si aduce dupa sine sanctiuni legale si mai severe in cazul unei eventuale recidive.