Trăim într-o societate în care sistemul  justiţiar are un rol vital, acela de a se asigura că trăim în ordine şi siguranţă.  Este un domeniu extrem de important, iar în momentul  în care rolul poliţiei este periclitat, este necesar să intervenim cu măsuri. Proporţionarea amenzilor cu veniturile oamenilor este cea mai bună soluţie, iar motivele sunt simple: sistemul actual este ineficient în anumite privinţe, iar încrederea populaţiei în justiţie este cam scăzută. Mai mult decât atât, adoptarea acestei măsuri ar avea un beneficiu major: ar scădea numărul infracţiunilor.

Ineficienţa sistemului actual

Care este rolul  justiţiei? Justiţia se asigură că în societate există dreptate, indiferent de statut.  Justiţia se asigură că pedepsele sunt aceleaşi, indiferent de om. Dreptatea şi pedeapsa se definesc  in sistemul justiţiar actual printr-un număr: 100 lei, 200 lei etc. Matematic,  400 de lei proveniţi de la persoana A sunt egali cu 400 de lei proveniţi de la persoana B. Dar ce înseamnă defapt cifrele acestea? Este de ajuns să gândim doar matematic când vorbim despre societate? Nu, cand vorbim despre oameni, nu aşa trebuie definită dreptatea. Dreptatea trebuie transpusă în efortul, sacrificiul pe care cel penalizat îl face. O amendă(o pedeapsă) produce un rău penalizatului. Egalitate în faţa legii înseamnă că pedepsele a două persoane diferite trebuie să fie identice, adică sacrificul, efortul pe care două persoane îl fac să fie acelaşi. În acest punct, sistemul actual dă greş.  O amendă de 300 de lei înseamnă extrem de mult pentru un student sau o persoana cu un venit minim pe economie, si reprezintă o nimica toată pentru o persoană care caştigă 300 de lei intr-o după-amiază.  Mai mult, ştim că mărimea pedepsei este proporţională cu gravitatea faptei: Un criminal va petrece mai mult timp în închisoare pentru greşeala facută decât un hoţ de pâine. Este normal, dar doar pentru că libertatea este aceeaşi pentru toată lumea. Banii, în schimb, nu. Din acest motiv, un om bogat care depăşeşte viteza nu ar trebui să platească o sumă pe care acesta nu o resimte, pentru că atunci pedeapsa nu işi mai îndeplineşte unul din cele doua roluri ale sale- înfăptuirea dreptăţii.

Scăderea numărul infracţiunilor

                Cel de-al doilea rol al pedepsei, pe lângă cel de realizarea dreptăţii, este acela de a constrânge omul să nu (mai) comită greşeli. Cuvântul-cheie al acestui argument este frica. Nu furăm o dată pentru că este imoral, şi o dată pentru că ne este frică să plătim- nu dorim să fim privaţi de libertate, nici să plătim o suma de bani, a carei lipsă ne-ar îngreuna traiul. Raţionamentul acesta nu este valabil pentru cei bogaţi. Da, ei ştiu că este ilegal să depăşeşti viteza şi ştiu că dacă vor fi prinşi, vor plăti amendă. Dar ei continuă să o facă, deoarece pentru ei nu există această frică indispensabilă pedepsei. Un om cu un venit  uriaş va continua să-şi îndeplinească interesele chiar dacă asta presupune uneori lucruri ilegale( parcări ilegale, viteză, etc). Un miliardar va trece pe roşu şi a doua oară, deoarece plata celor 200 de lei  nu i-a provocat niciun prejudiciu. În schimb, s-ar gândi de două ori înainte să apese pe acceleraţie dacă ar şti că, dacă este prins, ar trebui să plătească 20 de milioane, să zicem. Vedem cum, implementând aceasta măsură, am observa o scădere în comiterile de infracţiuni, deoarece toată lumea, inclusiv bogaţii vor fi intimidaţi şi speriaţi de pedeapsă. O scădere a infracţiunilor este  premisa unei societăţi mai sigure, mai bune.

Încrederea populaţiei în sistem

Deseori observăm  cum legile sunt  încălcate în mod frecvent de oameni înstăriţi, si că pedepsele date nu au niciun efect. Automat, populaţia îşi face impresia greşită că oamenii nu sunt sancţionaţi in comformitate, că sistemul este corupt, că bogaţii nu se supun legilor, etc. Încrederea populaţiei în justiţie este esenţială pentru o bună funcţionare a unei societăţi. O dată ce măsura s-ar implementa, ar scădea numarul infracţiunilor, iar persoanele sancţionate nu ar mai repeta greşelile aşa de uşor. Astfel, populaţia ar observa faptul că bogaţii se supun şi ei legilor, că şi ei au teamă de încălcarea lor. Astfel, părerea despre justiţie ar creşte în ochii oamenilor, şi astfel s-ar consolida relaţia între stat-populaţie, ceea ce în mod clar reprezintă un avantaj.

Datorita celor trei argumente explicate mai sus, consideram ca a sosit timpul ca amenzile sa devina proportionale cu veniturile.

"Referinte: - "

S-a vorbit despre două categorii de oameni: săraci şi bogaţi, despre  nedreptăţirea săracilor în fața bogaţilor. Dar care este contextul acestei nedreptăţi? O infracţiune! Dacă oamenii cu venituri mici consideră că nu îşi permit să plătească o amendă, atunci să nu încalce legea! S-a afirmat că ”legile sunt  încălcate în mod frecvent de oameni înstăriţi, şi că pedepsele date nu au niciun efect”. Nu au efect în ce sens?  Și ei plătesc amenzi. Oamenii cu venituri mari au fost catalogați în argumentele aduse ca o parte negativă a societății. Dacă există  părți mai puțin frumoase în comportamentul lor, acest lucru se întâlnește și la oamenii care nu dispun de aceleași venituri, și invers, oameni educați se găsesc în toate categoriile. Nu există în argumentul formulat, nicio dată clară conform căreia legile sunt încălcate în mod frecvent de oamenii înstăriți, legile au fost, sunt și vor fi încălcate de toți oamenii.

Sunt de acord cu definiţia data, conform căreia justiţia are un rol vital, de a se asigura că trăim în ordine şi siguranţă, dar tocmai din acest motiv nu sunt de acord ca amenzile să devină proporţionale cu veniturile. Ce am face în acest fel? Am încuraja oamenii cu venituri mici să greşească mai des pentru că îşi permit? Nu ar deveni un fel de “bogaţi” care au fost condamnați în argumentele aduse de A1? Numărul infracțiunilor nu ar scădea, iar, mai ales, s-ar risipi încrederea poporului în sistem.

Aș dori să definesc  termenul ”amendă”, pentru a înțelege mai bine ce este, pentru ce se acordă și ce presupune în cazul în care apar cei care nu pot ”onora” această plată sau cei care o onorează de prea multe ori, ca în cazul ”bogaților”, cum a spus A1: ”Un miliardar va trece pe roșu și a doua oară, deoarece plata celor 200 de lei nu i-a provocat niciun prejudiciu”.

Amendă : sancţiune care constă în obligarea celui vinovat de neexecutarea unei obligaţii ori de săvârşirea unor fapte ilicite, la plata unei sume de bani. Amenda penală este o sancţiune aplicată de instanţa de judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni. în legislaţia noastră, amenda penală este prevăzută de cele mai multe ori ca o sancţiune alternativă cu pedeapsa închisorii şi se stabileşte în aşa fel încât să nu-l pună pe condamnat în situaţia de a nu-şi putea îndeplini îndatoririle privitoare la întreţinerea, creşterea, învăţătura şi pregătirea profesională a persoanelor faţă de care are aceste obligaţii legale.

Astfel observăm că oamenii care nu pot achita suma de bani pentru plata amenzii, dispun de ”amabilitatea” legii prin sancțiuni alternative, care nu-l pun pe condamnat în situația de a-și vinde tot pentru a o plăti. Pe de altă parte, acești oameni care dispun de venituri mai mari, citez: ”câștigă 300 de lei într-o după-amiază” nu vor putea încălca la nesfârșit legea, primind doar amenzi nesemnificative. Toate amenzile sunt luate în evidență. Conform ”Codului rutier” în vigoare, orice contravenție se pedepsește, pe lângă o sumă de bani, și cu un număr de zile de suspendare a permisului, ori cu puncte de penalizare. La 15 puncte de penalizare, carnetul se suspendă pentru 30 de zile, iar o recidivă în următoarele 12 luni înseamnă o nou suspendare a carnetului, dar pe o perioadă de 60 de zile. Deci observăm o monitorizare a tuturor greșelilor.

Aș vrea să aduc și eu un argument contra moțiunii, privind taxele la care sunt supuși șoferii din România. Sunt taxe colosale pentru cei care dețin mașini cu capacitatea cilindrică mare, ajungându-se astfel până la 6240 de lei pentru capacitatea de 5200 cm cubi, prețuri aplicate începând cu 1 ianuarie 2013, iar conform unui studiu realizat anul acesta de revista on-line 4tuning, să vedem câteva exemple de mașini pentru care se plătesc bani buni la Circa Financiară anual: BMW X5 4.8 -6958 lei ; Dodge Viper SRT-10 - 12013 lei ; BMW 750i (1995) - 7799 lei ; Audi A8 4.2 - 6049 lei ; Volkswagen Touareg V6 - 4624 lei ; Jeep Grand Cherokee 4.7 - 6816 lei . Aceste taxe ar compensa cu mult greutatea pe care cei care au venituri mici, precum și mașini cu motoare mici, o simt în achitarea unei amenzi, valoarea unui punct de suspendare fiind 10% din salariul minim pe economie.

Astfel făcând apel și la citatul ”După faptă și răsplată”, neg faptul că amenzile trebuie să fie proporționale cu veniturile, pentru că justiția s-a ocupat deja de fiecare categorie de oameni, și, în funcție de veniturile și faptele  lor, se vor îndrepta și banii către stat.

Negatorii nu înţeleg conceptul de „dreptate” prin pedeapsă, explicat de A1, şi continuă să o exprime printr-un număr. Problema nu este că amenzile sunt prea mari pentru săraci, ci că acestea sunt prea mici pentru bogaţi!

Nu considerăm oamenii înstăriţi ca o parte negativă a societăţii nicidecum, nici nu am afirmat faptul că per total, aceştia comit mai multe infracţiuni. Ceea ce am explicat este că, oamenii bogaţi sunt mai predispuşi să calce strâmb mai des, deoarece pedeapsa nu are niciun efect în cazul lor. De ce nu are efect? Pentru că un om pentru care suma prevăzută pentru amendă este infimă, nu va fi speriat de consecinţele plătirii ei, aşa că este predispus să îşi asume riscul comiterii ei. Este simplu: Un om cu venit mediu nu depăşeste viteza o dată pentru că îi este frică de un posibil accident, şi o dată pentru că îi este frică de o posibilă amendă. Unui om înstărit îi va fi frică doar de un posibil accident, aşa că frica acestuia „scade”, si  acesta va fi mai predispus să încalce legea. Da, într-adevar, infracţiunile rutiere sunt luate în evidenţă şi asta este  bine. Dar nu vorbim aici doar de depăşiri de viteză, discutăm şi despre perturbări ale liniştii publice, discriminări, discursuri cu caracter ofensiv şi discriminatoriu, propagande electorale etc. Aceste infracţiuni presupun amenzi, iar încălcarea lor în mod repetat nu presupune o pedeapsă mai mare, cum este în cazul amenzilor rutiere, în care repetarea lor duce la suspendarea carnetului. La 15 puncte de penalizare, se suspendă carnetul. Bine, dar asta nu înseamnă ca trebuie să aşteptăm ca unui om să i se acumuleze 14 puncte, până acestuia i se va face frică că dacă va mai face un punct, va rămâne fără carnet. Punctele acestea se traduc în accidente, iar un om trebuie să fie speriat şi când are 0 puncte penalizare. Acesta nu va fi speriat doar de suspendarea carnetului, ci şi de o amendă care ar avea un efect asupra condiţiei sale.

                Nu discriminăm într-un mod pozitiv oamenii săraci. Nu se pune în discuţie ca un om cu venit minim pe economie să plătească 2 lei amendă pentru parcare ilegală.  Nu încurajăm nicidecum săracii să încalce legea, nu se inversează rolurile. Toţi oamenii, de la sărac la bogat, trebuie să fie speriaţi de amendă. Nici nu se poate să creştem amenzile de acum, pentru ca cei bogaţi să fie intimidaţi, pentru că atunci restul oamenilor nu işi vor putea achita amenzile. De aceea, soluţia este progresivitatea amenzilor. Aşa că, de exemplu, suma prevăzută acum de lege pentru o anumită infracţiune va fi plătită de un om cu venit minim. Cu cât venitul creşte, cu atat  suma  plătită va creşte şi automat, şi frica de amendă va creşte, ceea ce se traduce în faptul că în cazul infacţiunilor voluntare, omul se va gândi de două ori înainte de comiterea lor. Asta înseamnă că există şanse foarte mari ca numărul infracţiunilor să scadă.

                Problema legată de taxele proporţionale cu volumul cilindric al maşinilor este irelevantă. Într-adevăr, impozitele şi alte taxe sunt diferite, însă nu şi amenzile, despre care vorbim noi. Amenda se dă şoferului şi este aceeaşi şi pentru un şofer de Dacia şi pentru un şofer de Lamborghini. Datele prezentate de negatori fac referire la impozitele pentru maşină, nicidecum la amenzi.  

                Nu ni s-au adus argumente de ce, implementând măsura, încrederea populaţiei în sistem ar scădea. Noi susţinem contrariul, deoarece oamenii, văzând că într-adevăr şi cei bogaţi plătesc şi suferă pentru greşelile lor, s-ar simţi îndreptăţiţi că pedeapsa- acel efort  făcut, este aceeaşi pentru fiecare.Astfel, populaţia ar simţi că într-adevăr, se face dreptate, ceea ce se traduce în creşterea încrederii în justiţie, ce automat întareşte relaţia între acest sistem şi oameni.

                La sfârşit, observăm 3 lucruri: Se va face dreptate prin pedepsire, deoarece pedeapsa nu va mai însemna doar un număr, cum reprezintă acum pentru unii, ci şi un efort egal pentru toţi oamenii. Se va încălca mai rar legea, deoarece, în cazul infracţiunilor voluntare, toţi oamenii se vor gândi mai bine inainte de comiterea lor, deoarece tuturor le va fi frica de consecinţă-plătirea amenzii. Mai mult decât atât, încrederea populaţiei în sistemul justiţiar va creşte. Nu facem discriminări, facem dreptate. Având doar avantaje, merită cu adevărat să implementăm această măsură.

Referinte:"https://www.banknews.ro/stire/8534_calculati-va_singuri_impozitul_auto.html "

Este inexplicabil, faptul cum voi,  aduceţi în discuţie conceptul de dreptate şi susţineţi că noi nu îl înţelegem, atâta timp, cât îl definiţi ca egalitate în faţa legii , spunând că efortul depus de două persoane diferite ar trebui să fie acelaşi, lucru cu care suntem de acord, dar vorbiţi concomitent  de o progresivitate a amenzilor în funcţie de profit, adică, “ cu cât venitul creşte, cu atât suma plătită va creşte automat”. Nu vă raportaţi la punctele bune, la coordonatele corecte.

Ce este venitul? Este suma de bani pe care un om o câştigă muncind. Există o deosebire între un om cu venit mare şi un om cu avere mare(moştenită sau obţinută prin mijloace nu tocmai legale-aici ar trebui să intervină dreptatea, justiţia, să fie monitorizate averile imense care apar peste noapte). Un om cu venituri mari înseamnă un om care munceşte mai mult decât un om cu venituri mici sau care a învăţat mai bine decât acesta. Nu în funcţie de venit ar trebui să fie taxaţi oamenii. Aici se produce ruptura, argumentele pe care voi le aduceţi, cad. Încrederea oamenilor dispare. De ce? Cui i-ar conveni să înveţe toată viaţa să obţină o funcţie importantă, sau să muncească zi de zi până la epuizare având un salariu mare dar gândindu-se cu dezamăgire că dacă va greşi vreodată va fi pedepsit înzecit faţă de un om care nu a acordat importanță educaţiei sau leneveşte toată ziua, doar pentru simplul fapt că are salariul mai mic? Venitul reprezintă munca unui om! Pentru voi dreptatea se rezumă: munceşti mai mult, plăteşti mai mult? Şi vorbiţi de încredere? Cine are încredere în asemenea situaţii, că statul român are grijă de cetăţenii lui și îi sprijină? Noi, unii, nu avem . Oamenii care au averi mari, dar pentru care nu au muncit, dar atenţie,  venit nu este egal cu avere, se traduc de cele mai multe ori în termenul de infractori, de care justiţia ar trebui să aibă grijă nu doar prin amenzi pentru contravenţiile rutiere, ci printr-o organizare mai bună a sistemului, dar de acest subiect nu ne ocupăm aici.

 În argumentele primului afirmator nu s-a adus vorba despre perturbări ale liniştii publice, discriminări, discursuri cu caracter ofensiv şi discriminatoriu, propagande electorale,pe care Afirmatorul 2 le-a menţionat,  deci nu aveam cum să contracarăm ceva ce nu a fost afirmat. Cu toate acestea, spunem că lucrurile ar trebui să devină la fel şi în aceste cazuri, ca şi în altele, nu venitul să fie cel care diferenţiază amenzile, în primul rând gravitatea faptei, iar apoi, averea pe care omul o deţine.

În contextul amenzilor pentru contravenţiile rutiere, problema taxelor şi impozitelor ocupă un rol principal. Un om care deţine un BMW, deci care are şi un venit mai mare şi un altul care deţine o Dacie, deci are un venit mai mic, amândoi făcând o eroare( trecând pe roşu, de exemplu) ar trebui să plătească diferenţiat , în contextul în care deja există o diferenţiere între ei  la plata pentru taxe şi impozite? Iar apare “încrederea”? Sau trecem peste? În cazul în care ar exista  încredere într-un sistem corect, în asemenea context...

Să ne oprim iar puţin asupra punctelor de penalizare. Nu este nevoie să aşteptăm să se adune puncte. Nu suntem într-un joc video. Am spus că fiecare contravenţie rutieră este însoţită ori de un număr de zile de suspendare a carnetului, ori cu puncte de penalizare, puncte care duc și ele la suspendarea carnetului, pe lângă o sumă de bani. Am vrut să subliniez acest lucru, pentru a arăta că nu este vorba numai de bani, ci că există şi pedepse auxiliare care nu le permit oamenilor , oricât de dispuşi ar fi să plătească amenzi, să încalce regulile. Nimănui nu i-ar conveni să i se ia şansa de a conduce, mai ales acestor oameni înstăriţi.

Afirmatorii folosesc termeni şi concepte, cu care,  în încercarea de a le susţine, formulează argumente contradictorii. Dreptatea nu are ce căuta în progresivitatea amenzilor în funcţie de venit! Amenzile nu trebuie să devină proporţionale cu veniturile! Cu averea, cu gravitatea faptei, cu alte aspecte care să confere omului încredere în sistem, da! Nu credem că amenzile mici sunt cauza infracțiunilor care devin tot mai multe. Dacă aici ar fi problema, atunci singurii care ar comite greșeli ar fi oamenii bogați. Uitați-vă în jur, în ziare, la televizor, pe internet. Așa este? Oamenii săraci  fac numai fapte bune? Din păcate nu e așa. Nu a apărut frica pentru cei care știu că își vor da tot salariul pe o lună, dacă vor face acea faptă, pentru că  tot o fac, din inconştienţă,  neatenție, rea- voință, numiți cum vreți! Țara noastră are nevoie de educare a oamenilor, de o împrospătare a sistemului, nu de amenzi mai mari, pentru oameni care muncesc mai mult!