În cele ce urmează, echipa afirmatoare va demonstra că este într-adevăr timpul ca amenzile să fie proporționale cu venitul. În vederea susținerii acestei moțiuni vom începe prin a defini și operaționaliza concepte cheie precum: amendă, venit și echitate.

Conform DEX, o amendă este o sancțiune constînd în obligația de a plăti o sumă de bani[1], iar venitul este o sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deţinută, într-o perioadă de timp; cîştig, beneficiu[2].  În această moține vom vorbi doar de amezile stabilite pentru persoane fizice, nu și cele juridice, în România.

Așadar, susținem  că amenzile (rutiere sau de orice altă natură) ar trebui acordate avînd în vedere mărimea venitului – a sumei nete de bani pe care o persoană o încasează la finalul unei luni, precum și a averii deținute.  În acest fel, pe de-o parte, evităm situațiile în care poate o persoană nu are momentan un venit lunar, însă are o avere imensă, și s-ar putea sustrage plății unei amende care să fie cu adevărat resimțită ca o pedeapsă pentru persoana respectivă. Pe de altă parte, nu considerăm că deducția ar trebui să se facă din venitul brut, ci din cel net, pentru că practic statul își deduce partea de taxe și impozite din venitul brut, iar suma per-se de care dispune un individ la finalul lunii pentru a trăi,deci inclusiv pentru a plăti o amendă dacă este cazul, este reprezentată de venitul net.

-Echitate ca și valoare fundamentală a unei societăți sănătoase-

La începutul prezentării cazului am vorbit de echitate. Echitatea presupune o comportare bazată pe respectarea riguros reciprocă a drepturilor şi a datoriilor, pe satisfacerea în mod egal a intereselor, a drepturilor şi a datoriilor fiecăruia[3]. Echitatea nu este însă același lucru cu egalitatea, echitatea crează oportunități egale. A acționa corect și echitabil nu înseamnă că fiecare primește la fel,  ci ceea de ce au nevoie. Unul dintre părinții fondatori ai SUA, Benjamin Franklin, spunea că nu se va face justiție pînă cînd cei neafectați vor fi la fel de scandalizați ca și cei care sunt afectați Această valoare a echității a guvernat societatea modernă odată cu difuzarea modeului de stat al bunăstării începînd cu secolul al XIX-lea și răspîndindu-se progresiv în Europa.

Precum restul țărilor est-central Europene, România a îmbrățișat principii și idealuri democratice liberale, iar atît partide de stînga sau dreapta azi, recunosc importanța creării de oportunități egale (un exemplu este acordarea burselor sociale pentru studenții din contexte socio-economice dezavantajate sau locurile bugetate pentru candidații rromi).

Astfel, dacă există un consens vis-a-vis de dezirabilitatea echității în cazul recompenselor (burse, ajutoare sociale etc.) este firesc ca o societate să aplice același principiu și în cazul pedepselor.

Acest sistem al pedepsei proporționate cu venitul și averea se aplică deja în țări occidentale precum Germania, Franța, Austria și cele Nordice[4], iar majoritatea populației supusă acestui mecanism de acordare a amenzii este santisfăcută de sistem și îl consideră just[5].

Scanînd diferitele sisteme existente deja la nivel European, observăm că există diferite forme de a impune amenzile, iar ceea ce propunem noi este un model care să ia în calcul gravitatea infracțiunii și venitul și averea celui în culpă, avînd unele intervale prestabilite, precum și un sistem centralizat care să pună la dispoziție aceste date (acest sistem nu este utopic, existînd deja în Finlanda).

-Eficacitate și creșterea responsabilității-

În contextul existenței unei economii și piețe de tip capitalist, inechitățile în ceea ce privește averile sunt inevitabile. În urma egalizării forțate impuse de comunism, ar fi imposibil de imaginat în societatea românească contemporană impunerea unor taxe pe profit de pînă la 57% în cazul unui venit mare, iar discuția vis-a-vis de reducerea inechității prin taxare progresivă depășește scopul acestei moțiuni.

Ceea ce poate face însă statul, fără a fi considera excesiv de socialist, este să își ajusteze sistemul de pedepsire a infracțiunilor prin acordarea unor amenzi corespunzătoare fiecărui actor social. De ce? Pentru ca întreg sistemul să se bazeze cu adevărat pe asumpția fundamentală a psihologiei umane a modificării cognitiv - comportamentale: un comportament indezirabil își va redce frecvența dacă acesteia îi urmează o pedeapsă consecventă și relevantă[6]. O amendă de 200 de lei nu va fi percepută ca fiind o pedeapsă reală de către o persoană care are un venit lunar net de 5000 de lei (sau o avere de EUR.500000) însă cu siguranță va determina un individ cu un venit de 800 lei să reconsidere înainte de a repeta infracțiunea cu costul unui sfert din venitu-i lunar.  Cei bogați trebuie să resimtă pedeapsa la fel ca și cei săraci!

Avînd în vedere menținerea echității și a funcționării sistemului, în virtutea tuturor argumentelor aduse, echipa afirmatoare reiterează nevoia proporționării amenzilor cu capabilitățile financiare ale culpabilului.

Referinte:

Problema este ca echipa afirmatoare omite in argumentarea ei motivul pentru care pedepsele exista,si anume faptul ca un individ comite o infractiune.Plecand de la asta,pozitia noastra e simpla-consideram ca pentru aceasi sanctiune,avem nevoie de aceasi pedeapsa.Si pentru a ne sustine teza,vom avea trei puncte,in care vom contra-argumenta ceea ce ni s-a spus si va vom prezenta argumentatia noastra.
 
1.Ce probleme identifica afirmatorii?
 
-Principalele probleme identificate de catre afirmatori in SQ sunt probleme de implementare(faptul ca amenzile sunt luate din venitul brut,faptul ca unii oameni fara venit,dar cu avere se sustrag de la plata).

-In ceea ce priveste problema brut/net,consideram exista o problema-ceea ce insa nu este demonstrat este de ce pentru a solutiona aceasta problema avem nevoie de amenzi proportionale,o analiza in profunzime lipsind.Echipa negatoare spune ca da,avem o problema,dar daca aceasta problema poate fi eliminata mentinand egalitatea in fata legii din SQ,merita sa alegem varianta imbunatatirii.
 -In al doilea rand,problema bogatilor care evita plata amenzilor.Daca plata amenzilor e evitata exista numeroase alte sanctiuni-ti se poate retrage permisul de condudere,ti se poate lua masina, si in anumite state poti face chiar inchisoare.Consideram ca pedepsele care survin in urma neplatii sunt prea mari pentru a fi omise si numarul celor care si le-ar asuma e prea mic pentru a fi relevant.De asemenea,nu ni s-a explicat cum problema evaziunii e rezolvata de modelul lor;
 
2.Principiul echitatii
 
-Principalul avantaj adus de afirmatori e cel al formarii echitatii intr-un stat.Nu suntem impotriva oportunitatilor egale sau a faptului ca fiecare ar trebui sa primeasca cat are nevoie.Suntem insa realisti si spunem ca acest lucru nu se intampla.Intrebarea e simpla-este de datoria statului sa corecteze aceste diferente la nivelul sanctiunilor?Consideram ca daca reusim sa va demonstram ca nu,datorita importantei date de afirmatori acestei idei,castigam acest meci.
 a)De ce pedepsim?Pentru ca s-a comis o greseala.Ei bine noi consideram ca in fata legii toti oamenii sunt egali si datorita acestui principiu spunem ca fundamentele financiare nu ar trebui luate in calcul in momentul         in care sanctiunea e data.Nu vedem de ce accidental e mai grav daca e  produs de un miliardar decat daca e produs de un om ce castiga un venit minim pe economie.Fapta e aceasi,gravitatea e aceasi si urmarile sunt aceleasi.Consideram ca principiul de echitate ne spunem ca tocmai,ar fi normal ca ambii sa primeasca aceasi pedeapsa.
b)Putem lua ca exemplu minoritatile dezavantajate-pentru a le ajuta nu micsoram taxele sau amenzile in raport cu altii,ci recurgem la alte masuri ce nu impacteza negativ alti actori sociali.Egalitatea nu incepe de jos in sus.
c)Ni se explica ca oamenii bogati nu resimt impactul pedepsei.Amenda insa nu este facuta pentru a  pedepsi infractorul ci pentru a pedepsi infractiunea,si le cerem afirmatorilor sa ne explice exact cum gravitatea infractiunii creste direct proportional cu venitul.Un accident rutier nu ar trebui sa insemne pentru unii 20 de $ iar pentru unii 20 000 $.
 
 
3.Prevenirea

-In ambele situatii vor exista in continuare abuzuri.Ceea ce afirma guvernul este ca dupa implementare,vor fi mult mai putine..Haideti sa vedem daca e  veridic.
 -Vor fi cei bogati mai responsabili?Nu stim si nu se aduc motive pentru care acestia ar deveni brusc mai responsabili.Ceea ce observam este ca in trecut,incercarile de impunere a unor astfel de sisteme au dus la tensiune sociala.Chiar si in tarile unde sistemul se aplica,oamenii cu un venit peste medie nu sunt deloc multumiti.
-Practic,daca oamenii legii vor fi constienti de  gravitatea unei amende,pot aparea abuzuri mari-pe de o parte politia care vaneaza bogati, pe de alta parte cei bogati ce ar prefera sa ofere o suma de bani decat sa fie pedepsiti.
-Ce se intampla cu cei saraci?Avem de-a face cu o masura afirmativa nejustificata.Cream un val de tensiune indreptat spre aceasta patura sociala pe de alta parte le dam impresia ca in loc sa ii ajutam sa iasa din clasa sociala din care provin ,preferam sa nu luam nicio masura pentru a rezolva asta,ci sa le dam niste avantaje nedrepte pentru a multumi macar partial opinia publica si a-i face sa uite de adevaratele probleme.
-De asemenea chiar daca amenda e proportionala,diferentele pentru cei saraci nu vor fi mari si la finele zilei ei resimt in continuare amenda mai puternic ca altii.Nici macar aceasta problema nu se rezolva.

Acestea fiind zise,avem onoarea sa ne opunem.

Referinte: - 

Echipa afirmatoare consideră că negatorii nu au reușit să răspundă argumentelor afirmatorilor, mai mult, problemele identificate de ei nu sunt cele reale. Așadar, răspundem acestora și reiterăm cazul afirmator.

Argumentele principale în jurul cărora se poartă discuția sunt (1) amenzile trebuie să aibă efecte egale pentru toți și (2) amenzile proporționale cu venitul îi vor responsabiliza pe cei mai bogați.

În primul rînd nu am susținut că întreaga problemă constă în calcularea amenzilor în funcție de venitul net/brut, ci faptul că acestea nu au același efect pentru aceeași infracțiune, asupra persoanelor cu posibilități materiale diferite. Noi am făcut distincția brut/net tocmai pentru ca amenda să fie proporțională cu venitul și averea reală a unei persoane.

Mai apoi, repetat, problema identificată de negatori este greșită, deoarece noi nu am susținut niciodată faptul că persoanele mai bogate s-ar sustrage de la plata amenzii, ci faptul că o amendă care este insignifiantă dpdv material pentru un individ nu l-ar determina ca pe viitor să se abțină de la un astfel de comportament și să pună în pericol viața unor persoane nevinovate.

Referitor la principiul echității, suntem de acord că nu este 100% realizabil însă asta nu ar trebui să ne determine să nu-l considerăm a fi un deziderat spre care tindem. La urma urmei nici democrația nu este perfectă dar asta nu înseamnă că ar trebui să o abandonăm. Atragem atenția echipei negatoare că am făcut distincția între echitate și egalitate.

a)      Dacă infracțiunea are același efect asupra victimei, de ce n-ar avea și amenda asupra celui care o primește? Nu considerăm că, așa cum susțin negatorii, același cuantum al amenzii are același efect asupra persoanelor cu venituri diferite, fapt pentru care acesta trebuie să fie proporțional pentru a fi resimțit într-o măsiră egală;

b)      Exemplul minorităților dezavantajate este în favoarea afirmatorilor tocmai pentru că măsurile luate pentru a le conferi acestora șanse egale sunt într-o anumită măsură discriminatorii față de populația dominantă;[1]

c)      Scopul amenzii este de a îndrepta comportamentul celui care încalcă legea și conform studiilor psihologice, este nevoie de pedepse relevante pentru ca o persoană să-și schimbe comportamentul[2], condiție nesatisfăcută dacă amenda nu este proporțională cu puterea financiară a unei persoane.

Afirmația negatorilor conform căreia amenzile progresive ar duce la un val de ură împotriva săracilor ne duce pe o pantă alunecoasă pentru că, așa cum afirmam și în discursul A1, impozite progresive și procentuale există dintotdeauna și ele sunt și justificabile din punct de vedere moral tocmai pentru că cei mai înstăriți se folosesc de aceste servicii mai mult. Nu vedem de ce daca o persoană cu un venit de 10.000RON lunar plătește impozite[3] diferite față de o persoană cu un venit de 1.000RON n-ar plăti și amenzi diferite.

Totodată scopul unor amenzi proporționale nu îl reprezintă îmbunătățirea condițiilor economice a celor defavorizați ci chiar egalitatea de facto în fața legii și a mijloacelor ei. Mai mult, negatorii nu aduc nicio dovadă prin care susțin faptul că acest sistem crează tensiune socială, pe cînd noi am dat referințe conform cărora majoritatea populației din țările în care există această practică consideră sistemul ca fiind just.

Un alt motiv pentru care considerăm că amenzile proporționale sunt dezirabile și vor responsabiliza mai mult persoanele mai bogate îl reprezintă faptul că acestea încurajate de militanții pentru siguranța rutieră[4], ei fiind principalii interesați de a reduce numărul victimelor pe șosele și credem că exemplul statelor care au introdus aceste amenzi trebuie urmat și de România deoarece raportat la volumul de trafic, țara noastră are aproape cele mai multe cazuri de accidente rutiere[5]. Chiar dacă există mai mulți factori care duc la accidente rutiere, observăm că în țările citate în primul discurs afirmator ca având sistemul de amenzi progresive, rata fatalităților a scăzut seminficativ în ultimii ani, comparativ cu țările care mențin amenzile rutiere egale pentru toți[6].

Avînd în vedere eșecul echipei negatoare în a ataca argumentele ridicate de noi și contaargumentarea nesusținută măcar cvasi-empiric a altor efecte benefice ale sistemului propus de aceasă moțiune, considerăm că am adus suficiente argumente rezonabile în a valida nevoia și utilitatea sistemului de amendare proporțională cu starea financiară a culpabilului.