Încălcarea Codului Rutier devine o problemă tot mai alarmantă cu care se confruntă țările din spațiul european. Pentru a combate aceste nereguli, câteva țări din Europa au adoptat ca si măsură de contravenție, amenda direct proporțională cu venitul net pe economie. În dezbaterea acestei moțiuni este necesară explicarea conceptelor cheie.

 Contravenția este o infracțiune cu un grad redus de pericol social, care se sancționează cu o pedeapsă ușoară, amendă sau sancțiunea administrativă. În unele țări din Europa, pedepsirea celor care încalcă Codul Rutier, privind depășirea vitezei se face printr-o amendă calculată în funcție de gravitatea faptului comis, precum și de venitul soferului. Venitul net al unei personae este diferența dintre salariul brut si diminuările obligatorii conform legii: taxe, impozite. Venitul brut este totalitatea sumelor de bani pe care persoană o încasează.

Spațiul geografic la care vom face referire în această dezbatere este România si Europa. Potrivit Hotârării Guvernului nr. 23/2013 salariul minim brut pe economie în România este de 750  RON. În România, amenzile contravenţionale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate.  Un punct amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie.

În prezent, amenzile sunt corelate cu venitul în următoarele țări Olanda, Suedia, Norvegia, Danemarca și Finlanda.

Ideea centrală a cazului afirmator: rata accidentelor poate fi mai scăzută dacă se aplică o amendă egală din punct de vedere financiar.

Prin această sancțiune nu se dorește stoparea dezvoltării oamenilor înstăriți, această amendă urmărește scăderea factorilor principali care pot cauza accidente: viteza excesivă, nerespectarea culorii roşii a semaforului, neutilizarea centurilor de siguranţă şi condusul sub influenţa alcoolului.

În al doilea rând, în România această amendă se poate implementa sub forma modelului finlandez. Amenda de circulație se calculează în funcție de doi factori: gravitatea abaterii si salariul net al contravenientului. Suma minimă ce poate fi plătită este de 130 de euro. În România suma minimă care poate fi plătită este de 120 de RON, sumă calculată după vechiul salar minim pe economie de 600 de RON. Însă în Finlanda au fost multe cazuri în care amenda s-a situat la sume de mii de euro. Acest lucru s-a întâmplat după ce numeroși oameni de afacere au încălcat limitele de viteză impuse de Codul Rutier. Am preluat acest exemplu pentru a demonstra că neimportanța acordată legilor și limitărilor de viteză poate deveni foarte costisitore până și pentru cetățenii mai bogați.

În Finlanda există o aplicație pentru telefonul mobil, pe care agentul polițist o poate accesa direct, iar astfel intră în posesia informațiilor privind declararea de avere și venit. Astfel amenda este calculată pe loc într-un timp util.

În al treilea rând, necesitatea existenţei unei proporţionalităţi între amenzi şi venituri o constituie faptul că amenzile au valoare coercitivă, ele există pentru a împiedeca orice cetăţean al unui stat să incalce legile care sunt impuse de stat. Este foarte important ca să existe o diferenţiere între valoarea amenzilor în funcţie de venit pentru ca acestea (amenzile) să dobândească valoarea coercitivă. Un exemplu simplu ar explica şi mai bine cele afirmate mai sus: dacă un cetăţean român care are un venit mediu lunar de 600 de lei, comite o infracţiune cu gravitate scăzută în domeniul rutier şi depăşeste în interiorul unei localităţi cu 10 km/h limita de viteză, acesta va fi sanţionat cu o amendă contravenţională de 120 de lei, sumă care reprezintă 20% din venitul său lunar mediu, iar un alt cetăţean, care are un venit mediu lunar de 3000 de lei, pentru aceeaşi faptă primeşte aceeaşi amendă contravenţională, dar care repezintă doar 4% din valoare venitului său mediu lunar.

Întrebarea care ne-o punem în acest moment este următoarea: care cetăţean va fi mai predispus pe viitor să nu mai încalce regulamentele existente? Nu există aici o discrepanţă uriaşă între valoarea coercitivă a unei sancţiuni pentru o infracţiune identică? Nu este importantă valoare unei contravenţii ci mai degrabă impactul pe care aceasta îl are asupra celui care o primeşte în al convinge ca pe viitor să respecte legile statului. În exemplu dat valoare coercitivă a amenzilor este identică sau cel puţin asemănătoare? Răspunsul este cu siguranţă unul negtiv.

De aceea, considerăm că amenzile şi orice masură contravenţională ar trebui să fie direct proporţională cu veniturile, datorită faptului că în acest fel ar descuraja toate persoanele,  indiferent de venit să încalce legislaţia.

Referinte:

Amuzanta este restrangerea guvernului, prin care, departe de a se concentra asupra zonelor globale cu foarte puternice diferente economice in ceea ce priveste distributia venitului per locuitor (SUA), unde impactul masurilor de taxarea/amendare proportionala este relevant, se concentreaza asupra unei zone mult mai echilibrate din punct de vedere economic (Europa).

Consideram ca restrangerea dezbaterii la codul rutier nu este justificata in vreun fel si ca discutia ar trebui purtata pentru toate infractiunile. Acceptam ,in schimb, restrangerea europeana. Vom demonstra ca linia de argumentare principala a echipei guvernului este falacioasa, raportandu-ne, mai concret, la psihologia infractorului.

1. Amenzile proportionale nu duc la scaderea infractiunilor 

O amenda propotionala cu venitul nu reuseste sa scada numarul de infracțiuni tocmai datorita proportionalitatii. Impactul amenzii ar fi, asa cum guvernul sugereaza, aproximativ acelasi indiferent de venitul persoanei in cauza. In consecinta efectul cominator al amenzii este invariabil raportat la venit. Un exemplu ilustrativ in acest este urmatorul: atat un individ care castiga 10.000 $ cat si unul care castiga 1.000 $ trebuie sa plateasca aproximativ x% din salariul lor, costul de oportunitate asociat cu amenda este acelasi raportat la fiecare individ in parte. De aceea, singurul impact considerabil al unei astfel de moțiuni, ar fi asupra clasei extrem de bogate care ar trebui sa plătească sume fabuloase, fiind asadar mai putin predispusa la a comite astfel de contraventii. Problemele? (1) Clasa extrem de bogata este redusa (in special in zona europeana) (2) Daca motivatia incalcarii legii se datoreaza afacerilor, pot angaja oricand un sofer ale carui amenzi vor fi mult mai usor de suportat. Acestea sunt si motivele pentru care in Finlada, unde sistemul este de tipul acesta nu s-au inregistrat decat schimbari irelevante in numărul infractiunilor rutiere si al fatalitatilor[i].

2.Tipologiile infractorului 

Pentru o intelege mai aprofundata vom analiza in continuare motivatia soferilor dispusi sa incalce codul rutier. In acest sens echipa opozitiei observa doua mari tipologii psihologice: 1. Ocazionalul si 2. Recidivistul. Prima tipologie se refera la soferii care in general respecta codul rutier, dar, in anumite cazuri, deoarece o chestiune deosebit de importanta intervine, isi asuma riscul de a fi amentati, deoarece costul de oportunitate este justificat. Spre exemplu, daca am fost prins intr-un ambuteiaj rutier si risc sa intarziu la o intalnire de afaceri importanta pentru viitorul meu, prefer sa risc o amenda, fie si ea proportionala la venitul meu, cata vreme nu voi intarzia la intalnire, creand astfel o prima impresie nefavorabila. In cazul primei tipologii psihologice, efectul unei amenzi proportionale s-ar putea sa nu fie nul, ci chiar daunator; persoanele cu venituri mai scazute, vor primi acuma amenzi mai mici, asadar e nevoie de o “urgenta” mai scazuta decat anterior pentru a incalca legea. Poate acum o simpla intalnire de familie va fi suficienta spre a justifica o mica accelerare.

A doua tipologie, cea a recidivistului are si ea doua subcategorii: pe de o parte sunt oamenii de afaceri al caror timp este incredibil de scump, ergo daca amenizile vor fi absurd de mari pentru ei, cea mai usoara solutie este angajarea unui sofer (daca nu au deja) pentru a ajunge la toate intalnire importante. Cel de-al doilea caz se refera la maniacii de viteza. Iar in acest caz, in loc sa fie pedepsita toata societatea pentru ca un bogatan goneste cu Ferrari-ul sau pe autostrada, o solutie mai simpla si mai eficienta este cresterea amenzii in functie de trecutul infractionar, plus alte sanctiuni. Spre exemplu, la a 3-a abatere rutiera in decursul a doua luni, amenda va fi nu stiu cat si iti vom lua permisul.

3. Natura amenzilor. De ce proportionalitatea nu este justificata.

Ce reprezintă o amenda? O anumita suma asocitata cu comiterea unei infractiuni. Adica, amenda are atat rol sanctionar cat si preventiv. Fiind asadar o caracteristica a infractiunii si nu a persoanei care comite infractiunea, consideram ca amenzile trebuie sa fie fixe. Incalcarea legii nu este mai grava in cazul persoanelor bogate decat in cazul celor sarace. Ceea ce trebuie sanctionat, in schimb, este frecventa incalcarii legilor. 

Mai mult, tinand cont de faptul ca am demonstrat mai sus, ca, la nivel pragmatic schimbarile nu numai ca sunt insignifiante in ceea ce priveste rata infractiunilor, dar pot deveni inclusiv daunatoare, motiunea trebuie negata.

Ideea centrală negatoare este că amenzile direct proporționale cu venitul pot avea un impact asupra comportamentului unui cetățean. Acesta se poate gândi de două ori înainte să depășească viteza, sau să încalce Codul Rutier.

În continuare, vom aduce niște clasificări esențiale în acord cu exemplele oferite, ne vom susține argumentele conform cărora amenzile de circulație pot fi corelate cu venitul și vom contraargumenta pozitia echipei negatoare.

În primul rând, am restrâns discuția doar pentru abaterile de la Codul Rutier,  întrucât fiecare tip de infracțiune are un anumit grad de pedeapsă. Astfel fiecare infracțiune trebuie analizată în parte, iar noi am luat în considerare și faptul că abaterile de la Codul Rutier reprezintă o problemă tot mai alarmantă a țărilor din Europa. De altfel, restrângerea spațiului doar la Europa a fost făcută pentru a demonstra exemplele existente care pot fi puse în practică, care deja funcționează în țările din Europa. Am considerat un lucru comun toate aceste infracțiuni privind legislația rutieră în întregul continent, de aceea referirea a fost făcută doar la Europa.Deşi comparaţia negatoare a fost făcută între persoane cu venituri antitetice, este clar că amenzile proporţionale creează o lipsă a unei sume de bani mult mai justă, nu se poate susţine că unei persoane cu un venit de 3000 de lei o amendă calculată după vechea metodă care ar aduce o lipsă de doar 120 lei ar fi identică cu o amendă calculată proporţional cu venitul care ar aduce o lipsă de 600 de lei.

În al doilea rând, nu contestăm clasificarea făcută de negator, însă susţinem că scopul amenzilor proporţionale este de a reduce rata infracţiunilor, oricare ar fi caracterul şoferului,  ocazional sau recidivist, comportamentul conducatorului auto trebuie modelat pentru a se creea siguranţă pe drumurile publice.  Mai mult ca și atât, dacă toți oamenii de afaceri ar avea un şofer atunci putem considera că nu ar mai încălca legea, plus că angajarea unui şofer nou nu se poate face la nesfârşit (legislaţia prevede puncte de penalizare pentru cei care încalcă legea iar la un anumit număr de puncte rezultă suspendarea permisului de conducere).Prin angajarea unui șofer nu se poate demonstra respectarea legilor.Chiar daca amenda primită va fi mai scăzută în aceste cazuri, daca ne raportăm la psihologia infractorilor, așa cum au considerat cei din echipa negatoare, aceste amenzi pot avea un efect asupra comportamentului şoferilor angajaţi întrucât prin suspendarea permisului de conducere aceştia nu mai au loc de muncă pentru o perioadă de timp.

În al treilea rând afirmaţia echipei negatoare care face referire la faptul că rata infracţionalităţilor a scăzut foarte puţin în Finlanda, nu ţine cont de toţi factorii care determină încălcarea legislaţiei, şi anume: îmbunătăţirea continuă şi într-un ritm foarte rapid a performanţei  autoturismelor, calitatea ridicată a drumurilor publice care creează condiţiile propice unui mod de conducere vitezoman şi faptul că numărul autovehiculelor şi al persoanelor care posedă permis de conducere este în continuă creştere.Dacă condiţiile pentru creşterea infracţionalitaţiilor cresc asimptotic, rata infracţionalităţii în ţările în care amenda este proporţională cu venitul, a scăzut uşor.

Considerăm că amenzile proporţionale ar reduce numărul infracţionalităţiilor şi ar aduce şi venituri mai importante la stat, date fiind argumentele de mai sus.

Referinte:

Dezbaterea s-a ramificat in doua mari discutii: prima, de ordin principiar, se refera la natura amenzilor, iar cea de-a doua, de ordin pragmatic, se refera strict la efectele implementarii motiunii.

1)     Amenda reprezinta, in viziunea ambelor echipe, o forma de pedeapsa financiara asociata cu comiterea unei ilegalitati. Diferenta de perceptie dintre guvern si opozitie este urmatoarea: guvernul doreste sa creasca aspectul cominator al amenzilor, facandu-le proportionale cu venitul persoanelor ce comit o anumita infractiune, pornind de la premisa ca, singura justificare a unor amenzi proportionale cu venitul este impactul pragmatic pe care aceasta masura il are, respectiv virtuala reducere a numarului de infractiuni. Nu numai ca aceasta premisa este relativ falsa (asa cum voi analiza ulterior), dar cazul afirmator nu ia in considerare valoarea din spatele amenzilor. Infractiunea trebuie pedepsita in mod egal, indiferent de venit, in primul rand datorita faptului ca prejudiciul adus societatii este acelasi, indiferent de venitul persoanei care comite o astfel de infractiune. Asa cum colegul meu a punctat in discursul sau, aceeasi infractiune comisa odata de un bogat si o data de un sarac, ramane aceeasi infractiune. Echipa guvernului, este in primul rand deranjata de faptul ca o clasa mai bogata isi permite teoretic infaptuirea mai multor infractiuni, deoarece amenda este mica raportata la venitul lunar, ergo pot incalca legea de multe ori fara sa le pese. Daca intr-adevar aceasta este problema, atunci rezolvarea evidenta, este cresterea pedepsei in functie de frecventa comiterii unui set de infractiuni nu crearea unei proportionalitati intre amenda si venit. Mai mult, echipa guvernului generalizeaza o serie restransa de cazuri izolate in care magnati excentrici ai unor tari au comis infractiuni in repetate randuri. Guvernul ignora complet dimensiunea psihologica a unei decizii de a incalca legea, ignorand astfel de ce la nivel cognitiv procesul decizional difera prea putin chiar si intre clase sociale diferite.

2)     Ce se intampla pragmatic? Sau, mai bine zis, ce nu se intampla... Deoarece echipa negatoare este de acord cu clasificare soferilor in functie de anumite tipologii psihologice, dezbaterea se restrange la categoriile de persoane afectate. Persoanele care in general respecta normele legale, se conformeaza la acestea in majoritatea cazurilor indiferent de modul de amendare. Asa cum s-a analizat in discrusul anterior, comportamentul „ocazionalului” nu se va schimba tocmai datorita faptului ca incalcarea legii este cauzata de un factor extern, ce justifica riscul de a fi amendat. Prin definitia clasei „ocazionalilor” acestia sunt oameni care sunt putin predispusi la a comite infractiuni, asadar au nevoie de o situatie importanta care sa intervina. Situatia fiind importanta, este foarte probabil ca legea sa fie incalcata in ambele situatii. Mai mult, discutand de codul rutier spre exemplu, in momentul depasirii vitezei legale soferul realizeaza ca isi pune in pericol atat viata sa, cat si viata altor soferi/pietoni, valori mult mai importante decat un anumit procent din venitul lunar, analiza ce justifica din nou faptul ca o incalcare a legii in cadrul acestei tipologii se face cu dificultate. In cazul recidivistior, problema nu e faptul ca incalca o norma legala, ci ca o incalca in repetate randuri, asadar solutia nu e o taxare in functie de venit, ci asa cum analizam anterior, o pedeasca in functie de frecventa incalcarii legii. Aceasta analiza este sustinuta empiric de exemplul prezentat anterior, cazul studiat fiind Norvegia, unde acest sistem si-a atins potentialul maxim de functionare (fezabilitatea modelului nefiind luata in considerare de dragul dezbaterii). Ce s-a intamplat in Norvegia nu a fost faptul ca in ultimii cativa ani soselele au devenit extraordinare si masinile au devenit exponential mai performante, sau a fost o infuzie de noi soferi (fara ca altii sa nu mai conduca... culmea), ci pur si simplu, proportionalitate amenzilor nu a avut vreun efect sesizabil asupra numarului de infractiuni, tocmai datorita proportionalitatii in sine (asa cum am analizat in prima parte a cazului opozitiei) si pe de alta parte datorita celorlalti factori decizionali care indervin cand o persoana incalca legea (acesti factori nefiind afectati de schimbarea guvernului).

In lumina celor expuse mai sus, singurul lucru benefic al sustinerii motiunii, ar fi cel mai probabil un surplus ilegitim obtinut la bugetul de stat. Motiunea trebuie sa cada in primul rand lispei de ratiune principiara, dar si lipsei vreunei modificari pozitive, compensatorie.

Referinte: