Pentru a putea înțelege în adevărata profunzime ideea de amenzi proporționale cu veniturile, trebuie avută în vedere economia României și gândirea segmentului de populație mai înstărite. Totodată trebuie avută în vedere și ideea conform căreia în România clasa socială de mijloc a dispărut, rămânând doar cea de sus, “bogații” și cea de jos, “săracii”. Astfel se poate observa ușor motivul acestei dezbateri, deoarece segmentul social expus de clasa socială de sus este mult mai puțin afectată de amenzile de circulație prezente în România, față de clasa socială de jos.

            În primul rând, ideea unor amenzi de circulație proporționale cu veniturile consider că  este binevenită în România momentului de față. Pentru a evidenția acest fapt cu mai mult decât câteva cuvinte, voi folosi urmatoare situație a unei persoane clar membră a clasei sociale de sus. În August 2012, George Becali, prezent pe Autostrada Soarelui declara că o viteză de” 162 de kilometri pe oră pe autobandă nu este mult. Eu am mers cu 197 de kilometri la oră [...] și nu m-au prins polițiștii.”[1] Astfel, putem observa din această declarație faptul că unei persoane nu îi mai este frică de legile țării, tocmai datorită averii foarte mari și a faptului că sancțiunile sunt raportate la veniturile clasei sociale de jos și nu la nivelul său, având astfel credința că este mai presus de lege.

            Mai sus am evidențiat primul argument al motivării raportării amenzilor de circulație la nivelul venitului, deoarece sistemul legislativ din România este bazat pe echitabilitate și corectitudine. Prin raportarea sancțiunilor la un nivel al veniturilor mai mic, această echitabilitate și corectitudine este încălcată, deoarece oamenii cu venituri mici respectă legea, pentru că le este frică de sancțiuni, iar persoanele cu venituri mari se consideră mai presus de lege și de ceilalți cetățeni care o respectă. Se poate observa astfel că sistemul legislativ din România apără și promovează oligarhia și nicidecum echitabilitatea, ori democrația, prin faptul că cei din categoria socială de jos sunt înrobiți de cuantumul amenzilor, în detrimentul celor din categoria de sus care se simt cât se poate de liberi să faca orice faptă, fiind promovați chiar de lege, care îi ocrotește de sancțiunile cu adevărat corecte, care sunt practicate în țările mai democratice din Vestul Europei.

            În al doilea rând, raportarea amenzilor de circulație la venituri este, în cazul țărilor din vest, și va fi, în cazul României, un foarte bun imbold pentru administrația fiscală de a observa și sancționa evaziunea fiscală, datorită sumelor obținute prin raportarea amenzilor la veniturile corecte și nu la cele declarate. Specific acest fapt, deoarece în România sunt foarte dese cazurile în care o persoană cu venituri foarte mari declară venituri mici în cadrul unor procese civile pentru a nu plăti suma corectă de despăgubiri, pensie alimentară etc, statul neavând interesul de a cerceta și găsi adevăratele venituri ale persoanei respective. Însă, în cazul în care amenzile rutiere ar fi proporționale cu veniturile, statul ar acționa în instanță împotriva persoanelor care practică declararea injustă a veniturilor, având ca interes primirea unor valori mai mari în cazul amenzilor. Astfel, în cazul în care statul ar avea acest interes, s-ar putea observa lejer o scădere a persoanelor care practică evaziunea fiscala în cazul veniturilor, oferind astfel o mai mare credibilitate sistemului judiciar românesc prin egalitate și corectitudine.

            Pentru a evidenția și mai mult ideea centrală justificată de mine, doresc să vă adresez următoarea întrebare. Dacă vecinul dumneavoastră are un venit lunar de 3000 de euro și primește o amendă de 10 euro pentru ultraj contra bunelor moravuri, sunteți sigur că data viitoare când se va afla din nou sub influența alcoolului nu va face același lucru, fiindcă “își permite”? Consider că de aceea amenzile rutiere trebuie să fie proporționale cu veniturile, pentru ca aceste persoane să nu își mai ‘permită’ și o a doua infracțiune.

            În final, doresc să evidențiez faptul că sunt întru totul de acord cu raportarea amenzilor la veniturile persoanelor învinuite, dar țin să specific faptul că în cadrul acestor venituri ar trebui încadrate toate sumele primite (prime, jocuri de noroc etc), nu numai salariile, deoarece consider că această proporționalitate nu numai că ar provoca o respectare mai drastică a regulilor rutiere în cadrul oamenilor din clasa socială de sus, dar ar avea efect foarte mare și asupra evaziunii fiscale și a injustiției în cazul pensiilor alimentare, ori a despăgubirilor, aspecte la care România este încadrată foarte prost, din punct de vedere al corectitudinii, față de țările mai democratice din Vestul Europei, folosind ca reper gândirea nemțească, ori a țărilor nordice (Finlanda, exemplul echipei Closer To Oxford), care în ciuda comportamentului foarte rece și implacabil, nu avem decat cuvinte de laudă pentru corectitudinea și echitabilitatea sistemului judiciar prezent în cadrul acestora.

 Referințe:

[1] https://www.rtv.net/becali-vitezoman-cinstit-eu-am-mers-cu-197-de-km-ora-am-avut-noroc-nu-m-au-prins-video_41647.html

 Ideea centrala negatoare este ca implementarea unei legi prin care amenzile ar fi raportate la venituri ar duce la inegalitate in fata legii si nicidecum la o mai mare siguranta a celor participanti la trafic.

O prima observatie a echipei negatoare a fost gresita generalizare a clasei sociale „de sus”. Noi consideram ca nu se poate afirma ca toti cei care apartin clasei sociale instarite au mentalitate comuna, aceea de a se considera mai presus de lege. Astfel nu toti cei „bogati” vor dori incalcarea legii considerand ca o amenda nu le va afecta veniturile intr-o mare masura. Referinta data de catre echipa afirmatoare nu reuseste decat sa ne arate foarte clar ca ceea ce duce de cele mai multe ori la incalcarea legii este ineficienta Politie Romana si nicidecum valoarea amenzilor.

Un al doilea argument adus a fost corectitudinea si echitabilitatea unei astfel de legi. Noi sustinem ca din acest punct de vedere,punerea in aplicare a unei astfel de legi ar duce la discriminarea unei clase sociale si anume a celor instariti. Conform art. 30 din Noul Cod Civil „[...]averea, originea socială, gradul de cultură, precum şi orice altă situaţie similară nu au nicio influenţă asupra capacităţii civile.”

In al treilea rand, nu suntem de acord cu parerea afirmatorilor prin care acestia sustin ca sistemul legislativ roman apara in vreun fel sau altul una dintre clase, aceasta parere nefiind sustinuta de niciun argument solid. Echipa afirmatoare considera ca acest sistem legislativ nu ar promova democratia dar simplul fapt ca legea prevede aceleasi sanctiuni indiferent de clasa sociala este un bun exemplu ca supozitia este eronata.

Mai mult putem observa ca echipa se contrazice sustinand in cel de al doilea paragraf ca in acest moment sanctiunile sunt raportate la veniturile clasei de jos mai apoi urmand ca in cel de al treilea paragraf sa vedem ca aceeasi clasa este „inrobita” de valoare amenzilor. In cazul Romaniei, amenzile sunt raportatea la gravitatea faptei si la valoarea pagubelor si nicidecum la vreuna dintre clasele sociale. „Urmand modelul european, legiuitorul roman a introdus sistemul "punctelor-amenda" cumulat cu al "punctelor de penalizare".[…] Punctele-amenda sunt structurate pe cinci clase de sanctiuni, variind de la 2 la 100, in functie de gravitatea faptelor si de pericolul social pe care il prezinta.”[2]

Un alt argument ce sustine aceasta motiune este micsoarea evaziunii fiscale. Echipa negatoare nu este de acord ca raportarea amenzii la valoarea veniturilor ar duce la duminuarea evaziunilor fiscale. Ca si in cazul Finlandei, amenda va fi calculata pe declaratia de venit deja existenta.[1]Astfel, nu se va putea constata daca persoana amendata are un venit mai mare decat cel declarat aceasta putand obtine sume considerabile prin alte forme de castig. De asemenea, rolul amenzii nu este de a prevenii evaziunea fiscala, aceasta intrand in detrimentul altor institutii. Noi sustinem ca raportarea amenzii la venit ar stimula cresterea evaziunii fiscale deoarece persoanele instarite ar fi determinate sa declare un venit mai mic decat cel existential pentru a nu plati amenzi atat de mari. De asemene consideram ca metoda propusa de echipe afirmatoare pentru a elimina evaziunea fiscala si anume declarare oricarei surse de venit deviaza de la motiunea data.

Un prim argument al echipei negatoare este ca acest nou sistem de calculare a amenzii nu ar duce la diminuarea numarului de infractiuni si nici la o mai mare siguranta a populatiei. In Finlanda, membrii guvernului au afirmat ca acest sistem nu a fost introdus pentru asigurarea sigurantei in trafic ci pentru egalitatea intre clasele sociale[1]. Observand faptul ca numarul de accidente nu a scazut dovedeste ca parerea afirmatorilor despre posibila siguranta in trafic este eronata . Dorim pe acesta cale sa raspundem la intrebarea echipei afirmatoare scotand in evidenta ca cei amendati in prezent primesc puncte de penalizare care duc la ridicarea carnetului, astfel soferii sunt preveniti de la comiterea unei noi infractiuni.

Ca un al doilea argument am dori sa aducem in discutie problema persoanelor fara ocupatie.Nu este echitabil ca cei instariti sa plateasca o suma considerabila pentru o infractiune minora in timp ce persoanele fara vreun venit nu vor putea fi sanctionate astfel . Iar aici pot fi luate in considerare nenumaratele situatii in care unii cetateni romani fara un loc de munca comit infractiuni iar prin implementarea acestei legi nu se va reusi sanctionarea acestora.

Pentru a ne evidentia ideea centrala va adresam urmatoare intrebare: „Dorim sa ne intoarcem la vechiile principii comuniste marginalizand clasa „de sus” doar pentru simplul fapt ca au mai multe „posibilitati” financiare?”

In concluzie, introducerea unui astfel de sistem in care amenzile sunt direct proportionale cu veniturile nu ar face altceva decat sa duca la discriminarea clasei de „sus” astfel intorcandu-ne la vechiile ideologii de care acum 24 de ani incercam sa scapam.

Referinte

[1] https://www.stayfreemagazine.org/public/wsj_finland.html

[2] https://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Actualitate/42477/Calcularea-amenzilor-pe-puncte-in-noua-legislatie-rutiera.html

            Ca introducere, dorim să mulțumim echipei negatoare pentru frumoasa reprezentare a adevărului cât se poate de viu, înscris pe hârtie cu mai mult de un secol în urmă “Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale”.[1] Astfel, vom începe cu rereanalizarea propriilor argumente doar puțin modificate, deoarece negatorul are frumoasa poziție care îi conferă dreptul doar de a recolora ouăle, nicidecum de a face altele.         

            În primul rând, dragi colegi, ideea centrală a acestei dezbateri este raportatea amenzilor rutiere cu veniturile, nicidecum o analiză sociologică a clasei de sus. Am specificat diferența dintre clasa de sus și cea de jos fiindcă este cât se poate de evidentă, dar am specificat-o doar din punct de vedere financiar și nicidecum sociologic ori moral.

            Ca să revenim la subiect, ideea unei reforme în cadrul Poliției Române imi este foarte dragă, însă nu în acest cadru trebuie să analizăm dacă și cum își face Poliția Rutieră datoria.

            În al doilea rând, susținem faptul că legea română în momentul de față promovează și apără inegalitatea dintre cele două clase sociale prin următoarele. Considerăm că membrii clasei sociale de sus au cu toții automobile care pot depăși ușor 200 km/h, iar cei din clasa socială de jos au ori Dacii 1300, ori Logan, ori Matiz. Cine dintre aceștia poate depăși foarte ușor pe autostradă limita legală de viteză? Cu siguranță nu proprietarul Matizului.

            Apoi, să considerăm că în loc de amendă rutieră, analizăm amenzile pentru nerespectarea condițiilor de muncă, ce sunt caracterizate printr-un anumit procent din salariul fiecăruia. Avem doi angajați, un poștaș și un director al Poștei Române. Vi s-ar părea corect ca amenda să fie o sumă fixă și să fie egală și pentru poștaș și pentru director, iar poștașul să își dea 70% din salariu pe amendă, iar directorul doar 10%? Desigur, nimic nu mai uimește poporul român, însă noi considerăm că poștașul este înrobit de acea amendă, iar directorul stă liniștit și se gândește cum să ocolească din nou legea.

            În al treilea rând, considerăm că nu ne contrazicem deoarece odată ce un om a încălcat o regulă rutieră, care clar apără atât viața lui cât și a celorlalți participanți la trafic, nu trebuie să uite prea curând sancțiunea. Specificăm faptul că acestea sunt raportate la nivelul clasei de jos, deoarece multe amenzi nu depășesc suma de 500-1000 de lei, însă un cuantum de mai multe amenzi înrobește clar această clasă. În timp ce cei din clasa de sus își permit să platească nenumărate astfel de amenzi fără să le pese, uitând chiar de faptul că ei puteau curma foarte ușor viața unui om.

            Pentru a evidenția și mai mult această ipoteză, doresc să fac un apel la modul de gândire al fiecărei persoane. De câte ori ați observat copii “de bani gata” care fac orice, considerând că lumea este la picioarele lor, din cauza teancului gros de bani în buzunar? Însă, aici în loc de atitudine și agresivitate în școlile și liceele de “fițe”, avem agresivitate și viteză pe drumurile publice. Nu este aceeași problemă? Nu tot cei bogați se comportă precum niște zei, nepăsându-le de viața celorlalți de lângă ei?

            Astfel, nu este vorba despre o răzbunare asupra celor din clasa de sus, ci doar o obligare ca aceștia să conștientizeze faptul că sunt egali cu toți ceilalți și nicidecum mai presus, și că toți cetățenii trebuie să respecte legile în mod egal și raportat la comportamentul fiecăruia.

            Totodată, pentru a satisface curiozitatea echipei interlocutoare privind sancționarea persoanelor fără ocupație, aducem în discuție o soluție foarte simplă, probabil gândită și de echipa negatoare, dar nespusă doarece și-ar fi zădărnicit poziția, și anume o amendă forfetară. Mai exact, cei fără ocupație vor plăti o amendă egală cu cea aplicată în prezent, ori o altă sumă, în timp ce persoanele care au venit vor plăti una raportată la veniturile obținute.

            O altă curiozitate foarte apăsătoare pentru echipa negatoare este cea a declarării veniturilor, care este satisfacută tot printr-o reprezentare a realității. România este plină de primari, parlamentari etc care sunt administratori ori asociați unici ai unei firme și ... nimeni nu ia nicio măsură. Însă, în cazul în care odată cu chemarea în judecată pentru incompatibilitate, s-ar plăti și o amendă egală cu 5 salarii ale acestuia, cu siguranță statul ar umple sălile de judecată.

            În final, specificăm faptul că nu dorim să conversăm despre vechiile vremuri, doar din ideea unora de a face pură ficțiune din auzite, ci încercăm să sancționăm cât putem acele personaje care, în urma unui accident, plâng pentru daunele mașinii și se vaită de justiția română, pe ideea că cei omorâti oricum erau “niște nimeni”.

Referințe:

[1] “O scrisoare pierdută”, I.L. Caragiale, Actul III, Scena I, personaj Farfuridi

Echipa negatoare intelege nevoia de crestere a sigurantei participantilor in trafic si nu numai dar considera ca respectarea legilor aflate in vigoare si vegherea asupra respectarii acestora ar fi indeajuns pentru atingerea scopurilor propuse.

Facand referire la citatul dat in deschiderea discursului afirmator, mentionam ca nu dorim o schimbare a sistemul legislativ in legatura cu modul de calculare a amenzilor deoarece noi credem ca sistemul bazat pe puncte de penalizare aflat in vigoare ar fi unul eficient daca Politia Romana ar fi mai vigilenta. Sustinem aceasta idee prin faptul ca aplicarea acestei legi ar duce la ridicarea carnetului persoanelor care incalca frecvent legea rutiera.

Dorim sa scoatem in evidenta faptul ca in primul discurs afirmator se face clara referire la mentalitatea segmentului de populatie mai instarita si anume prin exemplul dat cu George Becali care conform acestei echipe se considera mai presus de lege. Vrem sa subliniem ca mentalitatea este un factor  important in luarea deciziei de a incalca legea dar aceasta nu depinde in totalitate de venitul unei persoane deci nu putem generaliza modul de gandire a unei clase sociale.

De asemenea, resustinem ideea ca amenzile ar trebui raportate la gravitatea faptei si nu la veniturile persoanei amendate. Este important ca sistemul de justitie sa trateze toate persoanele in mod egal. Nu este corect ca un om bogat care a comis o fapta minora (ex. acesta nu poarta centura de siguranta) sa fie sanctionat cu o amenda la fel de mare pe care o primeste un om sarac care a comis o fapta grava (ex. trecerea cu mult peste limita de viteza) doar pentru ca cel bogat “isi permite”. De asemenea, daca doi oameni din clase sociale diferite comit aceeasi infractiune vor fi penalizati diferit. Este corect ca cel instarit sa plateasca mai mult desi acesta reprezenta un pericol la fel de mare pentru ceilalti participanti la trafic ca si cel sarac? Un astfel de sistem ar duce la multe controverse deoarece nu ar evalua gravitatea faptei comise si astfel ar primi un raspuns negative din partea populatiei care ar pune la indoiala justetea acestui sistem.

Echipa negatoare considera ca exemplul dat cu depasirea vitezei legale pe autostrada nu sustine aceasta motiune. Amenzile rutiere sunt date atat pentru depasirea limitei de viteza pe autostrada cat si pentru depasirea acesteia in comune sau orase unde atat un Matiz cat si un Mercedes poate depasi aceasta limita. Mai mult de atat, Dacia Logan care este considerate una dintre cele mai ieftine masini de pe piata si una dintre cele mai cumparata de catre cei din clasa “de jos” poate atinge o viteza de 180 km/h aceasta viteza depasind limita de pe autostrada din Romania de 130 de km/h astfel acest argument nu este relevant.

Exemplul dat de echipa afirmatoare cu copii “de bani gata” din liceele “de fite” este irelevant. Nu exista nicio statistica ce arata ca oamenii bogati incalca legea mai mult decat cei saraci, astfel exemplu dat se bazeaza mai mult pe un stereotip.

In legatura cu exemplul dat cu cei doi angajati ai Postei Romane, vrem sa aducem in atentie ca cei doi au functii diferite in cadrul acestei institutii, functii care presupun responsabilitati si obligatii diferite astfel venitul lor difera deci este normal ca directorul sa nu fie afectat in aceeasi masura de amenda respectiva. O amenda contraventionala este intotdeauna direct proportionala cu gravitatea faptei iar comparatia facuta de echipa afirmatoare nu este valida, cele doua amenzi fiind de natura diferita.

Solutia data de echipa afirmatoare si anume cea de introducere a amenzilor forfetare nu este prevazuta de aceasta motiune care se refera strict la aplicarea unui sistem de amenzi proportionale cu veniturile. Aceasta dezbatere neavand ca scop gasirea unor altor solutii si a unor alte metode de sanctionare.

Echipa negatoare, nu prezinta clar ideea de incompatibilitate pentru care parlamentari, primarii etc. care sunt administratori sau asociati unici ai unei firme sunt chemati in fata justitie. Nu se precizeaza nici pentru ce fapta sunt dati in judecata si nici de ce amenda este egala cu 5 salarii ale acestora. Noi consideram acest argument ca fiind imprecis.

In legatura cu asa zisele idei de fictiune dorim sa mentionam faptul ca ideologiile comuniste sunt cat se poate de reale fiind recunoscute de istorici iar mai mult ideea de a dobora clasa de sus a fost temelia sistemului socialist.

In concluzie, introducerea acestei legi nu ar duce decat la distriminarea si marginalizarea clasei sociale de sus si nicidecum la responsabilizarea participantilor la trafic.