E timpul ca amenzile să fie proporționale cu veniturile

Echipa afirmatoare salută echipa negatoare.

Înainte de toate, considerăm că este necesar să stabilim conceptele cheie cu care vom opera în cadrul dezbaterii. Astfel, când vom vorbi despre amenzi ne vom referi la  sancțiuni constând în obligația de a plăti o sumă de bani[1], sancțiunile se stabilesc în limitele legilor în vigoare din respectiva țară care va fi în discuție. „Proporțional” înseamnă că o mărime este în legătură cu alta, de pildă 2x este egal cu 7y, dacă x crește automat va crește și valoarea lui y. Iar cuvântul „venit” determină o sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp[2].

În cadrul acestei dezbateri, echipa afirmatoare propune să ne limităm la Europa ca și cadrul geografic și la persoanele fizice, excluzând companii sau organizații guvernamentale sau non-guvernamentale.

În primul rând, considerăm că este timpul ca amenzile să fie proporționale cu veniturile pentru că acest lucru determină echitabilitatea în societate. Cum se întâmplă acest lucru? X câștigă lunar 1000 de lei, Y – 3500 de lei. Dacă ambii săvârșesc aceeași infracțiune și amenzile ar fi proporționale cu veniturile, X ar primi o sancțiune de 700 de lei, iar Y una de 2450 de lei (sumele sunt calculate proporțional, adică pentru fiecare s-a dat o amendă de 70% din venitul lunar). Astfel pentru fiecare amenzile au aceeași valoare, dar nu ne referim la monetar, ci la efortul pe care trebuie să îl depună atât X, cât și Y pentru a plăti amenda, astfel asigurându-se egalitatea în societate.

În al doilea rând, deja există țări în care acest sistem al amenzilor proporționale cu veniturile este instalat și funcționează. De pildă, în Finlanda încă din anul 1999, s-au impus asfel de reglementări și polițiștii își folosesc telefonul mobil pentru a accesa o bază de date cu veniturile tuturor persoanelor din țară atunci când eliberează o amendă[3]. În plus, la nivel individual, cei cu venituri mai mari sunt mai motivați decât înainte să respecte legea. Dacă în alte țări acest sistem funcționează, de ce nu l-am aplica și la noi?

În al treilea rând, ce s-ar întâmpla dacă amenzile ar fi proporționale cu veniturile? Cei dintr-o clasa socială superioară sau cu venituri considerabile s-ar gândi de două ori înainte de a comite o infracțiune. Dar în caz contrar, dacă știu că primesc 70 de lei pentru o neîncălcare, este cât se poate de probabil să o comită. Iar dacă ar primi să spunem 2500 de lei pentru aceeași infracțiune, tentația săvârșirii se diminuează și se produce un efect de responsabilizare a societății.

În concluzie, este timpul ca amenzile să fie proporționale cu veniturile, căci acest lucru ar respnsabiliza populația, ar motiva-o să respecte legea și s-ar asigura echitabilitatea socială.

Echipa negatoare salută echipa afirmatoare.

În primul rând, vrem sa adăugăm definițiilor prezentate de către echipa afirmatoare spunând că echitabilitatea se referă la „Raport numeric constant și echilibrat”(sursa:https://dexonline.ro/definitie/echitabilitate ). Dreptul la egalitate în faţa legii şi protecţia tuturor împotriva discriminării reprezintă norme fundamentale ale legislaţiei internaţionale în materia drepturilor omului. Ceea ce susține echipa afirmatoare, și anume proporționarea amenzilor cu veniturile,  contrazice dreptul la egalitate în fața legii. Echipa afirmatoare a mai folosit termenul „neîncălcare” în mod eronat. Pentru o „neîncălcare” nu se poate aplica sancțiune.

Pe de altă parte, considerăm că echipa afirmatoare a mai comis o eroare: infracțiunea este încălcarea legii care se pedepsește cu închisoare sau cu amendă penală, iar acestea nu sunt proporționale cu veniturile, ci sunt proporționale cu gravitatea faptei. Echipa negatoare este de acord cu principiul proporționalității amenzilor în cazul contravențiilor. Aceste abateri sunt mai puțin grave, iar tentația comiterii lor ar fi mai mare, într-adevăr, dacă sancțiunea financiară ar fi aceeași pentru cei cu venituri mari. Astfel, se respectă cadrul legal care definește încălcarea regulilor și a legilor drept contravenție, respectiv, drept infracțiune. Considerăm că nu poți judeca cu aceeași măsură abateri de gravitate diferită. Trebuie respectat principiul fundamental în justiție „ Dura lex, sed lex”(legea este aspră, dar este lege)

Cu limitarea cadrului geografic suntem de acord, însă companiile, organizațiile guvernamentale și non-guvernamentale nu trebuie excluse deoarece produc venituri, iar amenzile se dau atât persoanelor fizice cât și celor enumerate mai sus. Egalitatea în societate nu se va realiza excluzând aceste organizații, ele având în interiorul lor propriile grupuri de oameni, mai exact angajații, ce se regăsesc în cadrul societății.

În al doilea rând, proporționarea amenzilor cu veniturile nu poate avea același impact asupra făptașului precum proporționarea amenzilor cu fapta poate avea. Luând exemplul echipei afirmatoare, o persoană normală din cadrul societății este în imposibilitatea de a polua in aceeași măsură cu o fabrică, aici fabrica fiind compania. Dacă acea fabrică nu realizează un venit mare, va fi obligată sa reducă din costuri, recurgând chiar la deversarea substanțelor toxice în natură. Amenda, fiind proporționată cu venitul, va fi mică, însă pagubele vor fi de nerecuperat. Proporționându-se amenda la faptă, dreptatea se va putea face.

Primul argument al echipei negatoare este acela că, deși România se află în Europa, nu se poate aplica principiul amenzilor proporționale cu veniturile deoarece nu există o bază de date cu veniturile tuturor persoanelor din țară. Astfel, ar fi o utopie ca fiecare cetățean să aibă asupra lui o adeverință cu veniturile pentru ca Poliția să îi stabilească astfel proporționalitatea cu amenda pe care sa i-o aplice în cazul încălcării legii.

În concluzie, echipa negatoare invită juriul să voteze împotriva moțiunii, deoarece proporționarea amenzilor cu veniturile nu aduce egalitate.

Echipa afirmatoare salută echipa negatoare.

În primul rând vrem sa menționăm faptul că aprobăm definiția prezentată de către echipa negatoare cu privire la echitabilitate. Echipa afirmatoare susține dreptul la egalitate în fața legii, amenzile avand aceeași valoare, dar nefăcând referire la un nivel monetar, ci la efortul pe care trebuie sa îl facă atât X cât și Y pentru a plăti amenda, astfel asigurându-se

egalitatea în societate. Neferindu-ne doar la nivel cantitativ subliniem modul în care va fi resimțită suma de bani ce trebuie plătită pentru amendă asupra bugetului contravenientului.

Mulțumim echipei negatoare pentru atenționarea cu privire la folosirea eronată a termenului « neîncălcare ». Rectificăm fraza spunând că pentru o încălcare a legii se poate aplica o sancțiune.

Cu privire la explicația termenului de infracțiune dorim să menționăm că trimiterea noastră era facuta la fapte ce nu presupun închisoare sau amenzi penale ci la fapte contravenționale. Ne bucurăm că avem susținerea echipei negatoare cu privire la principiul proporționalității amenzilor în cazul contravențiilor.

Echipa afirmatoare este de acord cu faptul că nu pot fi judecate cu aceeași măsură abateri de gravitate diferită tocmai de aceea proporționalitatea cu veniturile este una relevantă.

Echipa afirmatoare a dorit o restrângere a moțiunii la persoane fizice excluzând companii și organizații deoarece în cazul companiilor, firmelor este mai greu sa delimitam veniturile ( ce ar trebui luat in considerare capitalul sau profitul pe care il aduce firma/ compania respectivă? Si acestea din ultimul an sau din ultima luna?)

Referitor la exemplul cu fabrica, echipa afirmatoare se refera la impactul pe care suma de bani ce reprezintă amenda il are asupra bunastarii financiare, iar pe lânga acest lucru o fabrica nu ar rezista daca nu ar avea un profit suficient de mare incat sa fie rentabil pentru investitori sa o pastreze si implicit sustinem faptul ca amenzile trebuie sa fie proportionale cu veniturile.

În plus, conform declarației făcută de către şeful direcţiei de control a veniturilor şi proprietăţii a Comisia Națională pentru Integritate, Dumitru Florea, România va avea în curând o bază de date a veniturilor tuturor cetățenilor, iar Poliția va putea astfel să îi stabilească proporționalitatea cu amenda pe care sa i-o aplice în cazul încălcării legii. ¹

Așadar nu ar fi o utopie ca în România să se aplice principiul amenzilor proporționale cu veniturile.

În concluzie echipa afirmatoare sustine in continuare moțiunea conform căreia amenzile ar trebui să fie proporționale cu veniturile.

Echipa negatoare salută echipa afirmatoare!

Atât contravențiile, cât și infracțiunile sunt sancționate cu amendă: civilă, respectiv, penală.

Moțiunea nu face distincție între cele două tipuri de amenzi, iar echipa afirmatoare nu a reformulat moțiunea în acest sens.

Chiar dacă echipa noastră a fost de acord cu principiul proporționalității amenzilor, ne-am referit strict la cazul amenzilor contravenționale, ori moțiunea nu are acest obiect, astfel că noi nu suntem susținătorii echipei afirmatoare și ne menținem poziția împotriva aplicării principiului proporționalității amenzilor cu veniturile în lipsa diferențierii faptelor sancționate: contravenție, respectiv, infracțiune.

Resusținem primul argument al echipei negatoare, reafirmând că, deși România se află in Europa, nu se poate aplica principiul amenzilor proporționale cu veniturile, deoarece nu există o bază de date cu veniturile tuturor persoanelor din țară, fapt demonstrat chiar de echipa afirmatoare prin sursa pe care a citat-o.

Al doilea argument al echipei negatoare este că, dacă s-ar aplica principiul proporționalității amenzilor cu veniturile pentru cetățenii României, s-ar produce o discriminare negativă a acestora față de cetățenii altor state UE sau non-UE care comit aceleași fapte pe teritoriul României. Discriminarea constă în faptul că nu s-ar aplica același principiu în relațiile dintre instituții și cetățeni.

În susținerea argumentului nostru aducem exemplul legislației Germaniei- „locomotive UE”-conform căreia amenzile sunt unitare ca valoare atât pentru cetățenii proprii, cât și pentru cetățenii altor state. Ilustrarea pe care o aducem este următoarea: “Pe teritoriul Germaniei, utilizarea detectoarelor de radar si a aparatelor antiradar constituie contravenție. Aceasta se sancționează cu o amenda de 75 euro, precum si 4 puncte de penalizare.
Organele de poliție au dreptul de a confisca dispozitivul de detectare al radarului, pe cel antiradar, precum și sistemele de navigație cu funcție de detectare a radarului.” (sursa: https://www.ambasada.ro/legislatie/tara/57/germania.html).

Echipa negatoare a specificat în primul discurs că: „ ar fi o utopie ca fiecare cetățean să aibă asupra lui o adeverință cu veniturile pentru ca Poliția să îi stabilească astfel proporționalitatea cu amenda pe care să i-o aplice în cazul încălcării legii.”, iar echipa afirmatoare a greșit spunând că „Așadar nu ar fi o utopie ca în România să se aplice principiul amenzilor proporționale cu veniturile”. Echipa  negatoare s-a referit la faptul că proporționalitatea veniturilor se stabilește prin lege, nu de către Poliție. Iar în lipsa unei baze de date cu veniturile cetățenilor este o utopie ca fiecare cetățean să aibă o adeverință cu veniturile în scopul calculării unei sancțiuni pentru o faptă pe care încă nu a comis-o.

Echipa negatoare constată că echipa afirmatoare nu a mai găsit niciun argument pentru cazul ei.

În concluzie, echipa negatoare invită juriul să voteze împotriva moțiunii, pentru că nu face distincție între tipurile de amenzi (contravenționale, respectiv, penale), iar echipa afirmatoare nu a reușit să își susțină cazul, având doar un argument și trei ilustrări în discursul A1.