Este timpul sa sanctionam pasivitatea individului care este martor la incalcari ale legii

In cadrul motiunii, intelegem ca individul este pasiv atunci cand ia cunostinta de savarsirea unei infractiuni, fie direct (fiind martor la savarsirea acesteia) sau indirect (detine probe care dovedesc savarsirea unei infractiuni), si nu comunica aceste informatii organelor de cercetare penala. Daca organele penale descopera ulterior ca aceasta persoana cunostea informatiile si nu le-a comunicat, in cazul martorului direct, de indata ce a luat cunostinta de infractiune, iar in cazul celui care detine probe, in termen de 5 zile, atunci aceste persoane vor fi sanctionate cu amenda sau chiar inchisoare de pana la 2 ani pentru nedenuntarea infractiunilor grave (sanctionate cu peste 10 ani inchisoare.)

1. Statul are dreptul sa reglementeze in privinta comportamentului social

In primul rand, legea penala romana contine deja prevederi privind obligatia cetatenilor de a denunta savarsirea unor anumite categorii de infractiuni: denuntarea infractiunilor de tradare, spionaj, subminarea puterii de stat (art. 170 C. pen), omor, talharie, piraterie, delapidare, distrugere calificata (art. 262 C. pen.), denuntarea de catre functionarul public a infractiunilor in legatura cu serviciul de care ia cunostinta in exercitarea functiei (art. 263 C. pen.)¹ etc.

De asemenea obligatia are si un revers, caci legea penala prevede obligatia oricarei persoane de a aduce la cunostinta organelor judiciare a oricaror imprejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau arestata pe nedrept (art. 265 C. pen.).

In ultimul rand, cetatenii au obligatia in unele cazuri sa dea ajutor victimelor unor infractiuni sau persoanelor aflate in stare de pericol: persoana care nu acorda ajutorul necesar sa nu instiinteaza autoritate atunci cand gaseste o persoana a carei viata, sanatate sau integritate corporala este in primejdie si este lipsita de putinta de se salva, se pedepseste penal (art. 315-316 C. pen.)

Iata ca statul poate si chiar a instituit anumite obligatii legale in privinta obligatiei cetatenilor de a nu contribui la savarsirea unei infractiuni, de a denunta infractiuni grave, de a ajuta persoanele lipsite de ajutor si de a aduce informatii in privinta nevinovatiei unei persoane atunci cand le detin. Ba mai mult, chiar si infractorii care denunta infractiunile la care au participat pot in unele cazuri sa fie aparati de pedeapsa. Rezulta de aici ca statul acorda un interes prioritar in descoperirea infractiunilor si considera necesar chiar sa-i pedepseasca pe cei care nu denunta infractiuni grave, sau dimpotriva, ii recompenseaza pe cei care o fac, fie ei si infractorii insisi.

Ce propun afirmatorii este o extindere a acestei obligatii la denuntarea tuturor infractiunilor de care o persoana ia cunostinta. Motivele vor fi prezentate in argumentele urmatoare.

1. Exista o obligatie de a interveni care depaseste preceptele morale

Chiar daca statul are obligatia de a apara drepturile indivizilor, si cetatenilor le poate fi impusa aceeasi obligatie, care este o particularizare a interesului si obligatiei fiecaruia de a contribui la crearea unui mediu social sigur si normal. Instituirea unei obligatii legale ii face pe cetateni constienti de necesitatea de a contribui si sustine activitatea organelor penale in prevenirea si combaterea infractionalitatii.

Obligatia ar trebui sa fie una legala cu atat mai mult cu cat, conform sondajelor, doar 33% dintre cetateni sunt dispusi sa denunte si doar 24% o considera o datorie cetateneasca.²

1. Obligatia legala nu este nerezonabila

In Romania, fenomenul infractional s-a inrautatit in ultima vreme³ si, fie din cauza ineficientei organelor penale, fie din cauza indiferentei cetatenilor, exista un procent considerabil de infractiuni (cifra neagra a crimei) care nu ajung niciodata la cunostinta organelor penale.

Profesorul Tudor Amza descrie in cursul sau cum in 2011, dupa ani de zile in care autoritatile romane sustineau ca nu avem retele de fabricare si distribuire a drogurilor in Romania, ci doar trafic de droguri din afara, au fost descoperite , în localităţile Chiajna şi Bragadiru adevărate fabrici de droguri, cu laboratoare dotate cu aparate şi materie primă de milioane de dolari. Cele două localităţi sunt amplasate în apropierea unor şosele pe care circulă frecvent, de la Istanbul spre Occident şi în sens invers, sute de TIR-uri turceşti.⁴ Poate ca reteaua ar fi putut fi descoperita mai devreme daca locuitorii satului sau alte persoane care au vazut transporturile suspecte ar fi fost obligati sa raporteze politiei.

Consideram ca in acest context, instituirea unei obligatii legale de denuntare este o masura necesara si indicata, pentru ca ar putea duce la descoperirea mai multor infractiuni decat cele descoperite la momentul actual, sau chiar descoperirea timpurie a unor infractiuni care, daca ar fi descoperite ulterior, intr-o anumita perioada de timp, ar face imposibila gasirea infractorului, probarea vinovatiei si condamnarea acestuia.

Este timpul sa sanctionam pasivitatea individului care este martor la incalcari ale legii

Echipa negatoare doreste sa-si inceapa demersul in aceasta dezbatere prin a afirma ca este de acord cu definirea termenilor motiuniii , oferita de echipa afirmatoare .  Consideram justa descrierea  oferita de primul afirmator  comportamentului pasiv al individului . De altfel afirmatorii au surprins esenta infractionalitatii expunand  articole din codul civil si penal .

Consideram insa ca  echipa adversa s-a concentrat prea mult pe descrierea situatiei de fapt si prea putin pe construirea unor argumente desirabile  si mai ales pe expunerea unor dovezi care sa ateste credintele lor . In discrusul echipei afirmatoare nu se poate identifica o filosofie a cazului , drept pentru care echipa negatoare se simte obligata sa isi expuna propria filosofie identificata in demersul argumentativ expus in continuare  .

Ideea centrala a  argumentatiei noastre , sau cu alte cuvinte , filosofia cazului se concentreaza pe ideea conform careia mai mult nu iseamna intotdeauna si mai bine . De ce ? Consideram ca solutia nu este completarea unei lungi liste de amendamente si reguli cu alte norme si conventii . Nimeni nu poate garanta ca o data introduse noile legi vor fi si respectate . Exemplul cel mai elocvent a fost oferit chiar de echipa afirmatoare care ne-a aratat  ca desi exista prevederi penale privind traficul de dorguri , acestea nu au putut impiedica dezvoltarea unei intregi retele de distributie a acestor substante nocive . Noi , de partea chipei negatoare consideram ca intoarcerea la dreptatea morala si la valorile reale prin intarirea spiritului civic si al educatiei se preteaza a fi solutia rezonabila pentru rezolvarea acestei situatii , iar nu introducerea unor prevederi formale care pot trece usor pe lista legilor inculcate . Afirmatorii considera ca instituirea unei obligatii legale ii face pe cetateni mai si ii ajuta sa sustina activitatea organelor penale in combaterea infractionalitatii. Noi consideram insa ca nu constrangerile reprezinta o solutie , cu atat mai mult nu intr-o societate democratica al carei pilon essential il reprezinta chiar apararea drepturilor si libertatilor individuale . Facand o intoarcere in timp si analizand teoriile primilor ganditori liberali vom descoperi ca insusi statul a fost construit pentru a garanta apararea drepturilor naturale ale individului . In acest cotext , dar si in cel descris de un regim constitutional democratic , fiecare individ are dreptul de a face ceea ce doreste atata timp cat nu afecteaza libertatea celuilalt de a face precum considera de cuviinta . In spatiul privat individul poate decide care ii sunt prioritatile . Datoria lui nu este de a fi paznicul semenilor sai ci acela de a veghea asupra propriului comportament , a propriei libertati , a propriei responsabilitati sociale .

Ineficienta introducerii obligatiei legale este demonstrata si  de echipa negatoare care ne arata ca doar un sfert din populatia tarii ( 24 % ) considera o obligatie morala denuntarea unei infractiuni , mai mult decat atat doar 33 % ar fi dispusi sa o faca . Noi consideram ca legile pot fi schimbate , insa principiile nu .  Un individ care nu crede intr-o norma , o poate accepta , dar cu siguranta preocuparea sa nu se va indrepta spre a o respecta in adevratul sens al cuvantului.

In cel de-al doilea agument echipa afirmatoare ne spune ca “In Romania, fenomenul infractional s-a inrautatit in ultima vreme^” , insa sursa care se presupune ca atesta acest lucru spune altceva  : potrivit datelor INS, in 2010 , rata de cresterea a infractionalitatii a fost de 1.366, in scadere de la 1.397 in 2009, dar in crestere puternica fata de 1990 . Aceasta ne arata ca situatia nu s-a schimbat peste noapte ci in timp  , iar remedierea acesteia se va realiza in decursul unei perioade indelungate . Populatia are nevoie de timp pentru a asimila principiile moralitatii . Stim cu totii de la orele de psihologie din liceu ca , comportamentul individului se formeaza si se modeleaza in timp . Dar nu prin obligativitate asa cum sustine echipa adversa . Constrangerile ii vor face pe oameni si mai putin receptivi , drept pentru care introducerea unei obligatii legale in contextual de fata nu este desirabila .

 De altfel echipa negatoare considera nefondata afirmatia primului vorbitor al opozitiei care sustine ca  introducerea obligativitatii legale duce la  descoperirea timpurie a unor infractiuni lucru care ar face mai mult posibila gasirea infractorului, probarea vinovatiei si condamnarea acestuia. Noi consideram ca nu putem identifica incalcarea legii inainte de savarsirea infractiunii . Simplu : nu putem citi gandurile oamenilor pentru a putea preveni ceea ce ei vor face legal sau ilegal . Apoi chiar daca s-ar introduce aceasta obligativitate , nu intotdeauna in locul in care se va incalca o lege se va afla un posibil martor care va salva situatia .

In consecinta , echipa negatoare spera ca v-a convins ca introducerea obligativitatii legale in cadrul subiectului acestei motiuni nu este o solutie desirabila . Educatia si intarirea spiritului civic sunt solutii realiste . Educatia se dobandeste in decursul vremii  , iar schimbarea atitudinii si comportamentului are nevoie sa treaca testul timpului pentru a putea pune bazele unei societati drepte . Legile nu sunt suficiente daca nu  sunt sustinute de un cadru educational si moral care sa le sustina pe deplin .Asa  cum am afirmat inca de la inceputul demersului nostru argumentativ, inchei prin a concluziona ca  nu intotdeauna mai mult , inseamna mai bine . 

Este timpul sa sanctionam pasivitatea individului care este martor la incalcari ale legii

Asa cum spunea si Negatorul 1, mai mult nu iseamna intotdeauna si mai bine. Astfel echipa negatoare sustine ca acele legi de sanctionare nu vor fi respectate si mai mult, ele nu vor garanta ca odata introduce ele vor fi respectate. Un aspect pe care am dori sa-l punctam ar fi legat de afirmatia: ,, populatia trebuie  sa inteleaga ca cea mai buna rezolvare a problemelor actuale sta in intarirea acestei obligatii la denuntarea tuturor infractiunilor de care o persoana ia cunostinta", cu care noi nu suntem deacord deoarece trebuie sa-i respectam drepturile ,,populatiei" de a decide atunci cand e bine sau nu sa actioneze si sa-i acordam libertatea aceasta libertate de a alege. Totodata, consideram ca sondajul folosit de Afirmatorul 2, care a avut loc doar in Bucuresti, este un sondaj ne eleocvent deoarece nu a chestionat si populatia din mediul rural (care este aproximativ 50% din populatia Romaniei).

Astfel, noi, de parte echipei negatoare sustinem faptul ca nu poti sanctiona pe cineva pentru pasivitatea in calitatea de martor, in primul rand, pentru ca nu poti obliga un om sa recurga la un act optional, civic, care tine mai mult de moralitate decat de lege. Iar noi, consideram ca intoarcerea la dreptatea morala si la valorile reale prin intarirea spiritului civic si al educatiei se preteaza a fi solutia rezonabila pentru rezolvarea acestei situatii , iar nu introducerea unor prevederi formale care pot trece usor pe lista legilor inculcate. Astfel, prin aceasta obligativitate de a denunta anumite infractiuni riscam sa punem in primejdie propria siguranta a martorului.

In al doilea rand, chiar daca un individ va denunta vreodata o infractiune, in calitate de martor, organele legii vor trebui sa-i asigure acestuia o anumita protectie, de un anumit grad (acest grad variind in functie de gravitatea infractiunii pe care a denuntat-o). Imaginati-va astfel ca daca intr-un stat precum Romania, ar exista anual 500.000 de infractiuni, care au tot atatia martori, care vor fi masurile si costurile de protectie a acelor martori.

In al treilea rand, consideram ca pasivitatea populatiei nu ,,este datorata ineficientei de care au dat dovada masurile actuale precum legile maleabile si bazarea pe spiritul civic al individului" ci mai degraba, aceasta pasivitate este datorata lipsei de incredere pe care individul o are referitor la siguranta pe care statul ar putea sa i-o ofere in cazul in care el va denunta o ifractiune.

Echipa afirmatoare si-a adus argumentele in ceea ce priveste problema pasivitatii insa atunci cand au spus ca individul trebuie obligat prin lege sa denunte o infractiune la care a fost martor, nu au mentionat si sanctiunile pe care individul va trebui sa le suporte in cazul nesupunerii. Lucru ce este de dorit a fi mentionat, inca din tema acestei motiuni.

Faptul ca un cetatean va fi obligat prin lege sa denunte anumite infractiuni, si va fi pedepsit pentru acest lucru va crea un grad semnificativ de nesiguranta in randul populatie. Astfel ne putem aduce aminte de un episod recent incheiat in istoria Romaniei, si anume perioada comunista. Perioada in care fiecare om raporta la securitate orice fel de incalcare a legii de catre un cunoscut, vecin, coleg de servici sau de scoala etc. Chiar daca raportarile respective erau niste raportari legate de anumite infractiuni ce tineau de legile acelui regim, ele erau pedepside la fel ca orice alta infractiune din societatea democratica. Astfel, acest exemplu ne face sa intelegem ca intr-o societate democratica nu poate fi impusa prin lege obligativitatea individului de a raporta o anumita infractiune cat si sanctionarea acestuia pentru pasivitatea sa, ca martor, la o anumita infractiune.

De asemenea, asa cum a precizat si Negatorul 1, consideram ca investitia intr-o mai buna educatie poate duce la diminuarea infractiunilor si poate fi o solutie mult mai usor de implementat decat introducerea unor sanctiuni, care incalca direct anumite drepturi ale omului, fie el si martor la savarsirea unei infractiuni.

In concluzie, echipa negatoare sustine ca sanctionarea unor indivizi care sunt martori la savarsirea unei infractiuni poate avea consecinte mult mai neplacute decat daca vom investi in cultivarea unei conduite si a unui spirit civic mult mai dezvoltat. Aceasta va duce la stoparea savarsirii unor infractiuni fara a fi nevoie ca invidul sa fie intimidat pentru a recurge la raportare din cauza anumitor norme de sanctionare impuse prin lege.