Este timpul sa sanctionam pasivitatea individului care este martor la incalcari ale legii

In cadrul motiunii, intelegem ca individul este pasiv atunci cand ia cunostinta de savarsirea unei infractiuni, fie direct (fiind martor la savarsirea acesteia) sau indirect (detine probe care dovedesc savarsirea unei infractiuni), si nu comunica aceste informatii organelor de cercetare penala. Daca organele penale descopera ulterior ca aceasta persoana cunostea informatiile si nu le-a comunicat, in cazul martorului direct, de indata ce a luat cunostinta de infractiune, iar in cazul celui care detine probe, in termen de 5 zile, atunci aceste persoane vor fi sanctionate cu amenda sau chiar inchisoare de pana la 2 ani pentru nedenuntarea infractiunilor grave (sanctionate cu peste 10 ani inchisoare.)

1. Statul are dreptul sa reglementeze in privinta comportamentului social

In primul rand, legea penala romana contine deja prevederi privind obligatia cetatenilor de a denunta savarsirea unor anumite categorii de infractiuni: denuntarea infractiunilor de tradare, spionaj, subminarea puterii de stat (art. 170 C. pen), omor, talharie, piraterie, delapidare, distrugere calificata (art. 262 C. pen.), denuntarea de catre functionarul public a infractiunilor in legatura cu serviciul de care ia cunostinta in exercitarea functiei (art. 263 C. pen.)¹ etc.

De asemenea obligatia are si un revers, caci legea penala prevede obligatia oricarei persoane de a aduce la cunostinta organelor judiciare a oricaror imprejurari care, daca ar fi cunoscute, ar duce la stabilirea nevinovatiei unei persoane trimise in judecata sau arestata pe nedrept (art. 265 C. pen.).

In ultimul rand, cetatenii au obligatia in unele cazuri sa dea ajutor victimelor unor infractiuni sau persoanelor aflate in stare de pericol: persoana care nu acorda ajutorul necesar sa nu instiinteaza autoritate atunci cand gaseste o persoana a carei viata, sanatate sau integritate corporala este in primejdie si este lipsita de putinta de se salva, se pedepseste penal (art. 315-316 C. pen.)

Iata ca statul poate si chiar a instituit anumite obligatii legale in privinta obligatiei cetatenilor de a nu contribui la savarsirea unei infractiuni, de a denunta infractiuni grave, de a ajuta persoanele lipsite de ajutor si de a aduce informatii in privinta nevinovatiei unei persoane atunci cand le detin. Ba mai mult, chiar si infractorii care denunta infractiunile la care au participat pot in unele cazuri sa fie aparati de pedeapsa. Rezulta de aici ca statul acorda un interes prioritar in descoperirea infractiunilor si considera necesar chiar sa-i pedepseasca pe cei care nu denunta infractiuni grave, sau dimpotriva, ii recompenseaza pe cei care o fac, fie ei si infractorii insisi.

Ce propun afirmatorii este o extindere a acestei obligatii la denuntarea tuturor infractiunilor de care o persoana ia cunostinta. Motivele vor fi prezentate in argumentele urmatoare.

1. Exista o obligatie de a interveni care depaseste preceptele morale

Chiar daca statul are obligatia de a apara drepturile indivizilor, si cetatenilor le poate fi impusa aceeasi obligatie, care este o particularizare a interesului si obligatiei fiecaruia de a contribui la crearea unui mediu social sigur si normal. Instituirea unei obligatii legale ii face pe cetateni constienti de necesitatea de a contribui si sustine activitatea organelor penale in prevenirea si combaterea infractionalitatii.

Obligatia ar trebui sa fie una legala cu atat mai mult cu cat, conform sondajelor, doar 33% dintre cetateni sunt dispusi sa denunte si doar 24% o considera o datorie cetateneasca.²

1. Obligatia legala nu este nerezonabila

In Romania, fenomenul infractional s-a inrautatit in ultima vreme³ si, fie din cauza ineficientei organelor penale, fie din cauza indiferentei cetatenilor, exista un procent considerabil de infractiuni (cifra neagra a crimei) care nu ajung niciodata la cunostinta organelor penale.

Profesorul Tudor Amza descrie in cursul sau cum in 2011, dupa ani de zile in care autoritatile romane sustineau ca nu avem retele de fabricare si distribuire a drogurilor in Romania, ci doar trafic de droguri din afara, au fost descoperite , în localităţile Chiajna şi Bragadiru adevărate fabrici de droguri, cu laboratoare dotate cu aparate şi materie primă de milioane de dolari. Cele două localităţi sunt amplasate în apropierea unor şosele pe care circulă frecvent, de la Istanbul spre Occident şi în sens invers, sute de TIR-uri turceşti.⁴ Poate ca reteaua ar fi putut fi descoperita mai devreme daca locuitorii satului sau alte persoane care au vazut transporturile suspecte ar fi fost obligati sa raporteze politiei.

Consideram ca in acest context, instituirea unei obligatii legale de denuntare este o masura necesara si indicata, pentru ca ar putea duce la descoperirea mai multor infractiuni decat cele descoperite la momentul actual, sau chiar descoperirea timpurie a unor infractiuni care, daca ar fi descoperite ulterior, intr-o anumita perioada de timp, ar face imposibila gasirea infractorului, probarea vinovatiei si condamnarea acestuia.

 Echipa negatoare nu este de acord cu sanctionarea cetatenilor pentru pasivitatea lor din motive care au la baza factorul moral, social dar mai ales psihologic.

Viziunea sintetica pe care o avem asupra pledoariei afirmatoare este aceea a unui stat care obliga cetateanul obisnuit, sa isi parasca semenii pentru orice fapt pe care acestia il considera ca fiind ilegal, uitand ca, in realitate, majoritatea oamenilor nu cunosc legile propriului stat, si ca acuza “dupa ureche” ca a facut ceva ilegal. Pe langa aceasta, daca un naiv acuza pe o persoana X de o fapta rea, cum va reactiona politia? Putem spune ca in Romania, politia va tolera atat de usor greselile de parare facute de acuzatori? Nu cred. Cum poate un cetatean de rand sa isi dea seam ace anume este legal sau illegal in acest context? Tot din cazul afirmator intelegem ca, obligand cetatenii sa parasca pe cineva pe care considera vinovat, nu facem decat sa dovedim cat de slab este sistemul de securitate, si sa provocam haos prin faptul ca fiecare se va crede politist si „aparator al legii” dar fiecare va trai teama de a fi acuzat. Cum cazul afirmator se axeaza pe contextul romanesc, mentionam ca IGPR arata cum in 2012, spre deosebire de ultimii noua ani, rata criminalitatii din Romania a inceput sa scada de la 773000 de fapte ilegale la 692000 ca urmare a intetirii controlului politiei atat in zonele urbate care asigura paza si protectia, iar legea „bunului samaritean”, a fost emisa cu ani mai devreme de 2012, ceea ce arata lipsa unei corelatii intre rata infractionalitatii aflata in scadere si numarul paraciosilor din tara.

Sustinem ca cetatenii nu ar trebui sa fie sanctionati pentru pasivitatea lor deoarece:

I Dezvoltarea morala si sociala nesanatoasa a cetateanului

Parintii isi educa progeniturile sa nu parasca, sa aiba incredere in cei din jur, sa incerce sa rezolve intr-o maniera matura o problema serioasa iar copilul si cetateanul de mai tarziu, va creste in directiile indicate de familie si de cultura in care se formeaza. Ceea ce statul face este sa dea peste cap educatia morala a oamenilor incurajandu-i sa comita fapte puierile care genereaza frica de a fi acuzat de un prieten cu care te-ai certat urat si care te va acuza doar „ca sa ti-o faca” precum si de perceptia ca traim intr-o societate mai criminala decat este ea in realitate producand confuzie, panica, angoasa, nesiguranta in capacitatea statului de a proteja siguranta oamenilor, etc.

II Pasivitatea oamenilor nu inseamna indiferenta

Cum spuneam si in contraargumentare, cetatenii nu au de unde sa stie daca o fapta care i s-ar parea ciudata, ar putea fi un semn al incalcarii legii ori nu fapt ce ii face extrem de subiectivi in acuzele lor si extrem de vulnerabili la acuzele altora. Fiind constienti de acestea, ei vor alege sa nu condamne pe cineva pe nedrept. In plus, echipa afirmatoare nu ia in calcul si faptul ca multi cetateni sunt foarte emotivi sau coplesiti atunci cand fac o acuzare in fata unor insitutii care inspira putere iar asta va fi un factor extrem de important care afecteaza acuzatiile, eronandu-le, dand informatii gresite si incurcand activitatea politieneasca. Acest fapt, al subiectivitatii acuzatiilor si al biasarii observatiilor facute de acuzator, sunt intarite de cercetarile lui Kaufman (cercetator in psihologia sociala).

De asemenea, daca luam in considerare aspectul cultural, fiecare cultura interpreteaza notiunea de bine si rau (care sunt definite implicit de legile tarii respective) in mod mai mult sau mai putin diferit, astfel ca daca eu, ca cetatean arab, vad in tara mea ca doi barbati se saruta ii acuz ca au incalcat legea dar daca ma duc in Guatemala, voi face la fel pentru ca nu stiu daca la ei este la fel ca la mine sau nu chiar daca se invoca motivul ca „tara diferita, reguli diferite” dar nu stii ce inseamna aceasta diferenta

III Acuzarea pasivitatii, nu garanteaza reducerea incalcarilor legii.

Cum aratasem si mai sus, este diminuat comportamentul antisocial ca urmare a implicarii mai active a intitutiilor specializate in vegherea legii iar nu ca urmare a acuzatiilor facute de cetateni. Sa iesim putin din tara si sa ne uitam la alte state unde legea „bunului samaritean” este implimentata, dar cu toate astea rata criminalitatii la nivel international este printre cele mai crescute. America latina, de pilda, Statele Unite ale Americii, cateva tari arabe ca Iran, Irak, Emirate sau in Europa – Scotia, Marea Britanie, Spania, Italia, etc care au – mare parte din ele – implementata acesteset de legi, si sa le comparam cu alte state ca China, Japonia, Elvetia, tarile din Africa de Sud unde criminalitatea este foarte redusa.

Am putea, de asemenea, considera ca atitudinea statului este aceea ce a-si masca incapacitatea de a mentine ordinea (nu sunt capabili sa imbunatateasca activitatea institutiilor a caror menire este protejarea legii, a identificarii cauzelor ce duc la infractionalitate – cum ar fi factorii economici unde statul ar trebui sa ia atitudine, educationali un guvernul trebuie sa investeasca in educatia familiala a tinerilor si adultilor care au de gand sa isi intemeieze o familie, politici, cand o lege defavorizeaza o clasa sociala, sociali – prin incurajarea diferintor organizatii de a determina oamenii sa fie mai activi, etc) minta\\ind cetatenii ca „sapandu-i pe ceilalti”, de fapt contribui la bunastarea societatii

Acestea fiind spuse, credem intr-un stat a carui aparat politic este capabil sa solutioneze problemele contemporane intr-o maniera care sa nu aduca prejudicii morale nimanui si nici daune psihologice prin angoasarea sa.

https://www.guardian.co.uk/katine/2010/jun/08/global-peace-index

https://digitalcommons.law.scu.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1358&context=lawreview

https://en.wikipedia.org/wiki/Duty_to_rescue

https://www.ziare.com/social/capitala/romania-se-pregateste-sa-moara-campanie-de-stopare-a-pasivitatii-1036787