Nesupunerea civica este legitima intr-o democratie

=caz afirmator=

Daca democratia directa este impracticabila, acest lucru nu inseamna ca democratia indirecta exclude in totalitate posibilitatea cetatenilor de a-si exprima direct vointa colectiva. In anumite cazuri nesupunerea civica reprezinta o modalitatea de exercitare directa a vointei poporului si deci un act de democratie veritabila.

Vom intelege nesupunerea civica ca un act de nerespectare a legii in cadrul unei declaratii colective pentru determinarea schimbarii normelor fundamentale ale unui stat, cand acestea contravin vointei poporului. Vorbim de o nesupunere civica in cazul boicotului autobuzelor din Montgomery, al distrugerii proprietatii militare ca forma de protest impotriva razboiului din Irak, al distrugerilor plantatiilor pentru eliminarea organismelor modificate genetic[1] sau impotriva uzinelor de carbune[2] din Marea Britanie.

Vom sustine ca nesupunerea civica este legitima, adica indreptatita si permisa chiar prin natura unui regim democratic, argumentand ca aceasta se subsumeaza unei manifestari exprese a vointei poporului care o devanseaza pe cea a conducerii delegate, ca uneori este singura modalitate de a genera o schimbare reala si ca este singura metoda prin care se pot introduce schimbari majore de paradigma la nivel constitutional.

1. Intr-o democratie, poporul poate sa-si exprime vointa colectiva in orice mod

Democratia in forma practica actualmente este una imperfecta, caci vointa poporului este implementata prin intermediul unui grup restrans de indivizi care ar trebui sa dea forma acestei vointe in crearea unui cadru legislativ care oglindeste mentalitatea si valorile comune.

In aceste cazuri, un regim democratic veritabil trebuie sa permita indivizilor sa isi manifeste vointa mai presus de stipulatiile normative, caci in fond doar vointa colectiva legitimeaza normele sociale si juridice existente [conform teoriei democratiei reprezentative[3]]. S-ar putea afirma ca vointa colectiva este mai presus de lege atunci cand legea nu mai reflecta valorile si interesele comune. In acest sens, nesupunerea civica nu mai reprezinta un act de exceptie de la regimul democratic, ci actul sau definitoriu, prin care populatia da forma regimului democratic in conformitate cu vointa sa actualizata.

2. Mecanismele legale nu fac posibila impunerea vointei poporului in mod direct

Regimurile democratice actuale nu permit o revizuire constanta a reprezentativitatii alesilor si nici interventia directa a cetatenilor in reglementarea cadrului social si politic. Chiar daca cetatenii au drept de initiativa legislativa [art. 74 alin. 1 al Constitutiei Romaniei[4]], ea este conditionata de filtrul parlamentar. De asemenea, mandatul acordat demnitarilor nu poate fi retras atunci cand increderea populatiei dispare. Deseori insa reprezentantii populatiei pierd de facto increderea populatiei [in Romania, increderea in Guvern si Parlament este doar 7%, iar cea a partidelor politice de 5% in 2010[5]] si atunci reglementarile propuse de acestia nu mai sunt in concordanta cu vointa poporului.

Din aceste motive, de multe ori populatia este impiedica efectiv din a-si manifesta vointa, aceasta fiind inlocuita de vointa particulara a reprezentantilor alesi. Nesupunerea civica este deci legitima atunci cand ea se manifesta sub forma unui refuz colectiv, si nu doar unul individual, de a mai gira pentru reprezentantii sai alesi si pentru actele acestora.

3. Este singura metoda de schimbare a paradigmelor fundamentale ale unei societati

Nu orice stare de nemultumire a populatiei in raport de reglementarile juridice indreptateste un act de nesupunere civica. Pentru modificari ce privesc marirea taxelor sau obligativitatea stagiului militar, care nu fac obiectul unor valori majore sociale, populatia are la indemana alte mijloace de exprimare a vointei: fie atacarea acestor norme pe cale judiciara, fie manifestarea vointei prin intermediul protestelor, al grevelor sau al petitiilor. Insa, atunci cand se impune modificarea majora a valorilor si normelor fundamentale, iar conducerea refuza sa opere aceasta schimbare, este indreptatita si necesara impunerea vointei poporului prin nesupunerea civica, prin ignorarea activa, declarata a legilor decazute in raport de vointa colectiva, pana cand se opereaza modificarea acestora.

Asadar, consideram ca posibilitatea exercitarii vointei colective prin intermediul nesupunerii civice este nu numai legitima, dar si definitorie pentru o democratie.

Nesupunerea civica este legitima intr-o democratie

=caz negator=

Daca in sens teoretic democratia este o forma de organizare si conducerea politica a societatii prin consultarea cetatenilor, tinand cont de vointa acestora, de interesele si aspiratiile de progress ale tarii, atunci de ce nu putem sa vedem in realitate, de ce nu reflecta realitatea o tara democratica? Si nu putem sa afirmam ca nesupunerea civica este legitima intr-o democratie.

1.Democratia in realitate

Putem sa spunem ca tara este guvernat de catre popor, puterea supreme revenind poporului si fiind exercitata direct de el sau de catre reprezentatii alesi conform unui sistem electoral liber guvernare. Presupunand un sistem democratic in teoretic, dar in realitate  trebuie sa observam si despotismul majoritatii (Tyranny of the majority – John Stuart Mill): “The one pervading evil of democracy is the of the tyranny majority, or rather of that party, not always the majority, that succeeds, by force or fraud, in carrying elections.”—The History of Freedom in Antiquity, 1877.[1]

2.Nesupunerea civica nu este neaparat legitima intr-o democratie

In acest sens, democratia presupune doua component inseparabile: guvernanti si guvernati, care enuntand relatia dintre obiectul si subiectul puterii, trebuie sa conlucreze prin consens. Insa realitatiile sociopolitice contemporane arata ca democratia nu se mai poate cinfunda cu semnificatia etimologica a termenului. Deţinatorii puterii politice, indiferent care ar fi apartenenţa lor de grup social sau coloratura politica, trebuie sa reprezinte voinţa majoritatii poporului.[2]

 In societatile contemporane de mult timp a aparut problema competenţei, abilitatilor şi capacitatilor de conducere a oamenilor politici şi a funcţionarilor publici, punandu-se la ordinea zilei excluderea arbitrarului, a clientelismului sau a deciziilor nefondate. In modelul clasic weberian al functionarii birocratiei, elita birocratica se prezinta ca elita competentei. Insa realitatea actuala demonstreaza ca ea adesea se dovedeşte a fi o elita incompetenta, fapt confirmat de realitatile sociopolitice modern şi contemporane, dar si de unii ganditori si savanti notorii.

3.Coruptia

Lumea democratiei este astazi raspandita in spatiul geo-politic. Democratia moderna s-a intemeiat in societatea capitalista prin conceptele de: libertate, egalitate a sanselor, recunoasterea drepturilor omului, minimum de interventie a statului, maximum de autonomie. Mecanismele care ajuta democratia sa lucreze s-au realizat treptat.  Dar in realitate, exista si coruptia care reprezinta folosirea abuziva a puterii publice, in scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. Ca act antisocial, coruptia este foarte frecvent intalnita in societate şi este deosebit de grava deoarece favorizeaza interesele unor particulari, mai ales in aria economica, afectand interesele colective prin: insusirea, deturnarea si folosirea resurselor publice in interes personal, ocuparea unor funcţii publice prin relatii preferenţiale, incheierea unor tranzactii prin eludarea normelor morale şi legale. Chiar daca un medic care primeste bani de la pacienti este considerat corupt din punct de vedere legal, in practica sociala acest comportament nu este sanctionat ca atare. Cel putin nu in Romania de astazi. Conform Barometrului de Opinie din mai 2003, desi peste 90% dintre romani considera ca a da bani sau cadouri la medic pentru o atentie speciala este coruptie, aproximativ 35% recunosc ca fac acest lucru. Exista, in acest caz, o discrepanta intre valorile expuse, oficiale, si valorile in uz, cele care actioneaza in realitate in societate.[3]

Asadar, consideram ca nu putem sa realizam in realitate o demacratia clara, sau nu putem sa spunem ca nesupunem civicaeste legitima intr-o democratie.  

[1]-https://en.wikipedia.org/wiki/Tyranny_of_the_majority

[2]-https://www.akademos.asm.md/files/Birocratia%20in%20contextul%20consolidarii%20democratiei.pdf

[3]- https://www.presamil.ro/SMM/2004/11-12/pag%2038-42.htm

Cazul negator nu raspunde deloc argumentelor propose de echipa afirmatoare. Singura incercare aparenta este cea din enuntul argumentului al doilea, dar acesta este nesustinut de catre rationamentul prezentat in paragraful atasat. Voi arata, in continuare, cum anume argumentele echipei negatoare sunt de fapt consolidari ale pozitiei afirmatoare.

Respingerea cazului negator:

Primul si ultimul argument al echipei negatoare vin sa ne arate faptul ca, in practica, democratia nu este un sistem perfect, identificand tirania majoritatii si coruptia ca principalele probleme. Aceasta idee, ca elementele oferite de democratie pentru influentarea legislatiei si a politicilor guvernamentale sunt insuficiente, este exact ceea ce sustine si argumentul al doilea al echipei afirmatoare.  In timp ce cazul negator nu precizeaza cum anume acest lucru reduce legitimitatea nesupunerii civice, cazul afirmator sustine ca, in cazul in care metodele legale nu sunt eficiente, democratia legitimizeaza o modalitate de exprimare cu un grad de extremism mai ridicat: nesupunerea civica.

Al doilea argument enunta ca nesupunerea civica nu este neaparat legitima. Acest lucru este in perfect acord cu argumentul al treilea afirmator care sustine ca „Nu orice stare de nemultumire a populatiei in raport de reglementarile juridice indreptateste un act de nesupunere civica”. Dar exista cazuri in care nesupunerea civica este legitima si aduce beneficii pentru societate.

Revenind la cazul afirmator, dupa cum am afirmat, acesta nu afirma ca orice nemultumire a societatii trebuie imediat rezolvata prin recurgerea la o forma sau alta de nesupunere civica. Cazul afirmator investigheaza daca sau nu principiile sistemului democratic de guvernamant contin elemente care sa permita o astfel de abordare.

Astfel primul argument vine sa sustina ideea ca libertatea de exprimare si libertatea de asociere reprezinta drepturi fundamentale ale oricarei persoane si, cu atat mai mult, acestea sunt importante intr-un sistem democratic. Trebuie mentionat si ca nesupunerea civica este un act punctual de incalcare a legii, public (de aici importanta drepturilor la libera exprimare si libertate de asociere), non-violent si efectuat cu scopul de a schimba o lege sau o politica a guvernului. [1] Astfel, dupa cum a mentionat primul discurs afirmator, in cazul in care legea nu mai reflecta valorile si interesele comunitatii, iar membrii acestei comunitati considera necesar, sistemul democratic legitimizeaza actiunea de nesupunere civica.

Argumentul al doilea al cazului afirmator demonstreaza ca exista multe cazuri in care mecanismele oferite de catre statul democratic nu functioneaza. Acest lucru este sustinut, dupa cum am aratat deja, si de catre cazul negator. Pe langa cazurile deja mentionate in primul discurs, cazul Rosei Parks[2] este edificator pentru utilitatea nesupunerii civice intr-o democratie: in anii `50, statul care are inscris in actul de independenta din 1776 ca toti oamenii se nasc egali si cu drepturi inalienabile[3], avea inca politici rasiste. In ciuda existentei diverselor asociatii de promovare a persoanelor de culoare[4] si chiar a unor oameni membri de culoare a Congresului american[5], a fost nevoie de acest act de nesupunere civica al Rosei Parks pentru a da startul miscarii care a dus la eliminarea acestor politici.

Argumentul al treila este sustinut de cazul negator dupa cum am demostrat in respingerea de mai devreme. In continuare, echipa afirmatoare considera ca argumentul este valid, exemplul prezentat mai sus fiind edificator si in acest caz.

In incheiere trebuie mentionat ca argumentele echipei negatoare s-au axat pe ideea ca, in realitate, sistemul democratic are multe lacune si ca nesupunerea civica nu este neaparat legitima, in timp ce nu a existat nici un fel de replica la argumentele echipei afirmatoare.

In schimb, argumentele echipei afirmatoare au aratat ca:

1. intr-adevar democratia are lacune,
2. dar ca principiile care stau la baza sistemului democratic permit  diverse forme ale libertatii de expresie care pot include si elemente cu un grad mai mare de extremism
3. si ca nesupunerea civica este legitima atunci cand schimbarea nu poate fi produsa din cauza ineficientei procedeelor legale.

„Nu pot să fac asta, legea este suverană, nu-mi convine, dar este luată de cetatea mea, într-un mod democratic, respectându-se toate procedurile legale. Cetatea a greşit, dar eu nu am dreptul să încalc această lege, pentru că daca aş încălca-o eu, care sunt model pentru unii, atunci orice om ar avea dreptul să o încalce şi atunci legea nu ar avea nici o valoare.” Socrate

De ce nesupunere civică? Vorbim despre nesupunere civică deoarece este un lucru care se întâmplă în lumea în care trăim și pentru că are puterea de a remodela însăși structura societății. Scopul nesupunerii civice este acela de a apăra drepturile poporului, totuși într-o democrație actele de nesupunere civică nu sunt legitime!

Nesupunerea civică reprezintă o încălcare publică, nonviolentă și conștientă a legii cu scopul de a schimba anumite legi sau politici nedrepte ale guvernului.

Democrația este un sistem politic în care luarea de decizii se face respectându-se egalitatea dintre membrii săi.

Democrație veritabilă

Într-o democrație puterea îi aparține poporului. În zilele noastre nu mai putem vorbi de o democrație directă, numărul mare de oameni a dat naștere unei democrații prin reprezentanți, însă rolul acesteia a rămas același protejarea cetățenilor. Afirmăm astfel că orice acțiune întreprinsă de către reprezentanți este în folosul poporului, și orice act de nesupunere civică nu este justificat sau legitim.

Într-o democrație funcțională, legile implementate sunt bune pentru cetățeni, în cazul în care acest lucru nu se întâmplă, nu mai vorbim despre o democrație, ci despre un sistem care tinde spre unul democratic.

Argumentele echipei afirmatoare au temei doar în cazul în care vorbim de un sistem nedemocratic.

Nesupunerea civică nu este singura metodă de schimbare a paradigmelor unei societăți

Nu credem că negarea nesupunerii civice ne împiedică să protestăm împotriva unor legi abuzive sau nedrepte.

Există alternative legale pentru schimbarea unei decizii considerată ca fiind nejustă precum atacarea în instanță, discuții, petiții, marșuri sau constituirea unor asociații care să militeze pentru corectarea inegalităților efectuate.

Cităm echipa afirmatoare: „Nu orice stare de nemulțumire a populației în raport cu reglementările juridice îndreptățește un act de nesupunere civică”, atunci cine stabilește care lege trebuie contestată prin nesupunere civică și care nu, care sunt criteriile de stabilire a acestui lucru. Nu există așa ceva nesupunerea civică nu este justificată, întotdeauna există și căi legale de soluționare a unei stări de nemulțumire.

Nesupunerea civică este o amenințare la adresa unității dintr-o democrație

Un grup apelează la un act de nesupunere civică, își pune în aplicare forma de nemulțumire, iar în final obține sau nu ceea ce și-a propus. Întru-n sistem democratic, nesupunerea civică nu reprezintă o infracțiune, totuși, dacă se întâmplă ca participanții la acțiune să fie pedepsiți se întâmplă din cauza unor infracțiuni conexe săvârșite în timpul acțiunilor de nesupunere civică. Aceiași oameni pot alege să recurgă la nesupunere civică și altă dată, sau pentru un alt motiv. Astfel nesupunerea civică poate cădea pe o pantă alunecoasă întrucât o acțiune este un exemplu pentru cei din jur, care pot încerca să facă alte schimbări. Toate actele de nesupunere, cumulate pot destabiliza statul, sau pot creea disensiuni între grupuri.

Nesupunerea civică poate lua forma unor revolte

O revoltă nu reprezintă obiectul unui act de nesupunere civică. Însă o revoltă este precedată de un act de nesupunere civică.

Nesupunerea civică o fac mai mulți oameni, iar o masă de oameni poate foarte ușor să iasă de sub control, chiar dacă un grup vrea să protesteze non-violent, ca urmare a intervenției autorităților acțiunile pot degenera, și de aici până la violențe nu mai e decât un singur pas.

Justificarea nesupunerii civice înseamnă lipsa încrederii în instituția statului

Dacă oamenii consideră legitimă nesupunerea civică, atunci înseamnă că nu au încredere în statul din care fac parte. În momentul în care oamenii își pierd încrederea în cei aleși să guverneze, democrația este înlocuită de anarhie, în care nu se știe ce urmează să se întâmple de la o zi la alta.

Cazul nostru pleacă așadar de la idea de democrație. Într-o democrație veritabilă nesupunerea civică nu este legitimă, nu este singura metodă de protest disponibilă, este o amenințare la adresa stabilității dintr-un stat, și nu în ultimul rând poate avea urmări neprevăzute ca urmare a instabilității factorului uman.

Surse bibliografice

1. Peter Suber, 1999, Civil Disobedience, recuperat pe 14.11.2011 de pe https://www.earlham.edu/~peters/writing/civ-dis.htm
2. Nesupunerea civilă este legitimă într-o democrație?, 11.04.2011, recuperat pe 14.11.2011, de pe https://www.conferintelecivice.ro/programul-conferintelor/nesupunerea-civila-este-legitima-intr-o-democratie.html
3. Ce înseamnă nesupunerea civică?, 25.10.2010, recuperat pe 14.11.2011, de pe https://militiaspirituala.ro/cuvantul-militiei/ce-inseamna-nesupunere-civica/
4. Christiano Tom, 2008, Democracy, The Stanford Encyclopedia of Philosophy, ed. Edward N. Zalta, recuperat pe 14.11.2011, de pe https://plato.stanford.edu/entries/democracy/
5. Civil Disobediance in a democratic society is morally justified, 29.11.2009, recuperat pe 14.11.2011, de pe https://www.debate.org/debates/Civil-disobedience-in-a-democratic-society-is-morally-justified/1/
6. Brownlee Kimberley, 2010, Civil disobediance, The Stanford Encyclopedia of Philosophy, recuperat pe 14.11.2011, de pe https://plato.stanford.edu/cgi-bin/encyclopedia/archinfo.cgi?entry=civil-disobedience